România nu reușește să revitalizeze industria de apărare.
Cea mai mare companie a statului român furnizoare de produse și servicii pentru industria militară, Romarm, a fost invitată în premieră la masa discuțiilor cu marile companii internaționale din domeniu, sub umbrela NATO și UE. Invitația e onorantă, dar realitatea e tristă. Multe dintre fabricile Romarm sunt uitate de timpuri, tehnologiile sunt învechite, iar producția e la sub 10% din nevoile Armatei Române. Fabricile Romarm, în urma timpurilor și a tehnologiilorAflată în subordinea Ministerului Economiei, Romarm este o companie de tip holding, cu 16 filiale în țară, care produc sau ar putea produce de la vehicule blindate, la armament și muniție pentru echipamentele militare. Pot oferi, totodată, mentenanță pentru acestea. Romarm are în prezent peste 5.500 de angajați și un buget de venituri estimat pentru 2023 la 717 milioane de lei, ușor peste nivelul cheltuielilor. Potrivit informațiilor Europei Libere, Romarm ar fi solicitat finanțare europeană pentru derularea de proiecte de investiții, în valoare de 250 de milioane de euro. Între 2018-2023, filialele Romarm au beneficiat de fonduri pentru investiții de aproape 800 de milioane de lei, potrivit informațiilor transmise de companie. S-au concretizat în programe de retehnologizare și lansarea de produse și servicii noi, iar cele mai mari sume au mers spre cele două uzine de armament din Cugir. În Cugir funcționează cele mai vechi fabrici de armament din România, fabrica de arme și uzina mecanică, ambele cu istorie ce merge până la finalul secolului al XVIII-lea. Industria de aparare romaneasca „Praf și pulbere” la FăgărașEuropa Liberă a mers la una dintre filialele Romarm, Fabrica de Pulberi Făgăraș, care ilustrează pe deplin diferența între starea de fapt și afirmațiile guvernanților. Aceștia anunță de ani buni o investiție de sute de milioane de euro într-o nouă fabrică de pulberi pentru producerea de muniție. Ambiții mari, în ritm de melcDar ambițiile oficialilor de la București nu pot deveni realitate, nici măcar cu impulsul NATO și al UE, dacă situația de la Romarm nu se schimbă radical. Industria de apărare din România și în special Romarm sunt mult sub nivelul de producție pe care l-ar putea avea, spune Constantin Bucuroriu, lucru admis și de conducerea companiei. Industria apărării în Programul de guvernareLa punctul V din capitolul Reindustrializarea României din Programul de Guvernare, cabinetul Ciolacu menționează: Creșterea rezilienței industriei de apărare în noul context geopolitic.
Sursa: Programul de guvernare 2023 – 2024: „Viziune pentru națiune” (PSD/PNL) Cât de active sunt cele 16 filiale Romarm„Am ajuns să avem Reșița închisă, unde se fabricau țevi de tun și obuziere, destul de recunoscute în anii ’90, am ajuns să nu mai avem pulberi și explozibili, la Victoria și la Făgăraș, care aveau produse de o calitate excepțională, și am devenit mare importator. La Făgăraș se mai produc explozibili, dar vorbim de un volum infim.” Industria de aparare romaneasca Pe lângă exemplele amintite, producția altor filiale în ultimii trei ani a însemnat:
La finalul anului trecut Romarm a lansat Centrul de Cercetare-Dezvoltare și Inovare (CECDI) București, în parteneriat cu NATO, cu scopul dezvoltării tehnicii militare și a muniției. Creșterea producției de armament și a livrărilor către Ucraina, pe agenda Summit-ului NATO de la VilniusAcord UE de 500 mil. euro pentru creșterea producției de armamentSummit-ul NATO de la Vilnius din 11-12 iulie este prefațat de un acord financiar consistent, în valoare de 500 de milioane de euro anunțat vineri de Parlamentul European și Consiliul Europei, pentru creșterea producției de muniție și rachete în UE. Stabilit la nivel informal, planul va fi supus votului Comisiilor de specialitate luni, pe 10 iulie, urmând să fie aprobat de plenul organismelor europene în cursul săptămânii viitoare. Planul prevede mărirea capacităților de producție atât pentru creșterea cantităților livrate Ucrainei, cât și pentru refacerea stocurilor de arsenal ale statelor membre. Forurile europene au decis că societățile producătoare mici și mijlocii vor primi rate de finanțare mai mari, astfel încât sprijinul financiar să aibă un impact cât mai mare. De asemenea, cantitățile livrate Ucrainei vor fi scutite de restricțiile la export. Programul de sprijin anunțat de forurile europene vine ca răspuns la o solicitarea adresată de Ucraina pentru furnizarea de cartușe de artilerie de calibrul 155 mm și ca urmare a unei hotărâri a Consiliului European din martie, care stabilea trei măsuri cu privire la muniție. Acestea prevedeau livrarea de urgență de muniție în Ucraina, achiziția în comun de către statele membre a 1 milion de cartușe de muniție șicreșterea capacității de producție în industria europeană de apărare. Europa Liberă România e pe Google News. Vă puteți abona AICI. |
Executivul pune în pericol securitatea țării
Standard
Guvernul își bate joc de industria de apărare, în condițiile în care alocă bani pentru investiții la sfârșit de an, când nu se mai pot cheltui. Sindicaliștii din acest sector susțin că ”miștocăreala” asta este un atentat la securitatea națională, mai ales în condițiile geopoliticie și militare din prezent. Mai mult, măsurile luate de Executiv urmăresc să alunge și bruma de angajați calificați din această industrie, pentru a o închide definitiv.Guvernele din ultimii ani au făcut tot posibilul să pună pe butuci întreaga industrie de armament. Am ajuns astfel să cerșim, din poartă în poartă, pulberi pentru muniții, motoare pentru blindate și rachete și oțeluri speciale, pe care deunăzi le fabricam în țară, susțin sindicaliștii din acest sector. Și asta în timp ce toate statele UE iau măsuri pentru dezvoltarea industriei de apărare. ”A cumpăra de afară fără să-ți pregătești industria proprie este o greșeală majoră, pentru că vedem cât de repede se schimbă lumea. Sunt țări care anunță deja că nu mai dau armament. Statele Unite, de la care cumpărăm cel mai mult armament, ne spun că ne vând avioane, dar ni le livrează până în 2050. Dar până în 2050 noi putem fi șterși de pe hartă. Trebuie să gândim ce facem astăzi, ca să ne putem apăra mâine. Din 1997, de când a început declinul ăsta vertiginos al industriei de apărare, noi tot atragem atenția că riscăm să ajungem într-un punct în care să suportăm consecințele. Și iată că astăzi suntem în situația, ca țară, în care nu avem pulberi ca să facem muniție, nu avem motoare pentru blindate și rachete și nu mai avem oțeluri speciale de înaltă calitate. Acum când este această zbatere în lume, când mergi din poartă în poartă să ceri pulbere sau oțeluri speciale, toți spun că sunt alții la rând sau că prioritară e industria lor”, ne-a declarat Constantin Bucuroiu, președintele Alianței Sindicatelor din Industria de Apărare și Aeronautică (ASIAA). Zăngănit de cătușeCu toate finanțările puse la dispoziție de UE pentru dezvoltarea producției în industriile de armament, în România nu s-a produs nicio îmbunătățire și nu s-a accesat niciun ban. Sindicaliștii avertizează că în acest sector, ca să iasă bugetele și să poți să te apuci de investiții, înseamnă să aștepți până în lunile octombrie-noiembrie. ”Păi dacă ai primit banii la sfârșitul anului, când îi mai cheltui, că nu mai ai timp. Și atunci vin cei de la Guvern și spun că nu am fost în stare să-i cheltuim, că ei ni i-au dat, dar nu spun când ni i-au dat. Miștocăreala asta la adresa industriei de apărare mi se pare atât de gravă, încât mă mir că nu se aude zăngănitul de cătușe pe undeva, pentru că este un atentat la siguranța națională și la securitatea națională”, ne-a precizat președintele ASIAA, Constantin Bucuroiu. Acesta arată că s-a alocat buget mare pentru MApN, dar pleacă extraordinar de mulți bani afară, pe contracte care nu au offset, adică nu au compensare, cum au toate celelalte state, și nu se întoarce nimic în țară. Proteste generalizateCa urmare a masurilor cuprinse in legea 296/2023. Este vorba despre actul normativ privind unele masuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilitatii financiare a Romaniei pe termen lung, care prevede o serie de masuri considerate de unele sectoare de activitate ca fiind daunatoare. Industria de aparare nu este „institutie publica” In acest context, reprezentantii industriei de aparare spun ca noua legislatie ii afecteaza pe angajatii din acest domeniu, mai ales ca multi dintre acestia sunt platiti cu salariul minim. |
La începutul verii
Standard
|
Ce se mai întâmplă în România?
Standard
Legile educației sunt în dezbatere publică
|
|
|
Tranzacțiile cu armament și echipamente militare ale Romaniei
Standard
America a clipit, exportul de arme s-a prăbușit. Unde ajung armele „made in Romania”Pandemia de Covid-19 a redus tranzacțiile cu armament și echipamente militare în întreaga lume, din cauza restricțiilor care au afectat economia, dar și a faptului că multe state au preferat să redirecționeze banii către combaterea pandemiei, în loc de întărirea forțelor armate. În România, exporturile din domeniu s-au prăbușit cu 40% față de nivelul record din urmă cu doi ani, însă nu doar criza sanitară a pus capac producției militare românești din 2020. Comenzile din SUA, de departe cel mai important client de echipamente militare produse în România, s-au redus drastic, de peste trei ori față de anul precedent. Este pentru prima oară în ultimii 7 ani când SUA pierd poziția de lider al destinațiilor de export pentru echipamentele militare produse în România, ajungând direct pe locul trei. În timp ce exporturile Romarm, compania de stat care reunește majoritatea producătorilor militari naționali, sunt în picaj de mai mulți ani, în 2020, principala destinație de export a devenit Israelul, direcție de export care a crescut constant, de la an la an. Și asta datorită comenzilor de produse din fabricile românești deținute de compania israeliană Elbit Systems. Industria de armament românească este o umbră palidă a producțiilor record din vremurile comuniste ale Tratatului de la Varșovia. Depășită din punct de vedere tehnologic, fără a putea reforma un sistem de vechi fabrici mamut, nesustenabilă într-un mediu concurențial modern, industria de armament românească reușește să supraviețuiască livrând la export în principal produse brute sau de joasă tehnologie (muniție, arme de calibru mic, bazate pe aceleași vechi modele sovietice, componente și subansamble pentru echipamente militare fabricate în alte țări), dar și servicii de mentenanță și piese pentru aeronave, sisteme optice de detectare a inamicilor sau software pentru diverse sisteme militare. Chiar și în aceste condiții, exporturile militare românești au reușit să atingă un nivel record după Revoluție, în 2018, când au urcat la 195 de milioane de euro. De atunci, a urmat picajul, ajungându-se ca în 2020 exporturile să atingă cel mai mic nivel din ultimii 9 ani: 116 milioane de euro. Marii clienți de armament ai României, dependența de SUA și declinul RomarmIsrael, Pakistan, SUA, Bulgaria și Afganistan au fost în 2020 cei mai importanți clienți de armament și echipamente militare produse în România. Pandemia nu a afectat valorile de export în Israel, Pakistan sau Afganistan, de exemplu, care au crescut chiar și de 15 ori în cazul Pakistanului sau aproape s-au dublat către Afganistan, față de anul precedent. În cazul comenzilor către SUA, scăderea a fost însă drastică: de peste 3 ori, de la 63 de milioane de euro în 2019, la 19 milioane de euro în 2020. Și pentru Bulgaria, o altă destinație de top a exporturilor românești de armament, scăderea a fost importantă în 2020 – de peste 30% față de anul precedent. Notă: Pentru a porni sau opri evoluția pe ani, apăsați butonul play/pause sau mișcați slider-ul. Pentru a vedea principalele destinații de export ale armamentului produs în România în ultimii 5 ani, rotiți și măriți globul pământesc. Comerțul cu armament este însă ciclic, astfel că se întâmplă frecvent ca valoarea exporturilor să fluctueze de la un an la altul în cazul anumitor clienți, lucru care nu înseamnă însă neapărat că acea piață este pierdută, a explicat pentru Panorama Gabriel Țuțu, directorul general al companiei naționale Romarm, care reunește fabricile de produse și echipamente militare deținute de stat. „Nivelul exporturilor din 2020 trebuie corelat cu rata mică de contractare din 2018-2019, în adiție față de efectele adverse ale pandemiei, puternic resimțite de Romarm și filiale”, spune Țuțu. Directorul Romarm pune prăbușirea exporturilor de armament către SUA pe seama contracției importurilor americane de produse militare, în general. Într-adevăr, importurile de echipament militar efectuate de SUA în 2020 s-au redus cu 21% față de 2019, ajungând la 687 milioane de dolari, conform datelor SIPRI (Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm), centralizate de Banca Mondială. SUA sunt cel mai mare exportator de armament la nivel mondial, dar nu se află în topul importatorilor de armament (ocupă doar locul 13 la nivel mondial, conform SIPRI), pentru că își asigură cea mai mare parte a nevoilor militare din producția internă. Totuși, pentru România, SUA e principala piață de desfacere a produselor militare, americanii cumpărând din România în primul rând arme (pistoale, puști-semiautomate) și muniție de calibru mic, pe care le folosesc în circuitul civil sau pentru instrucția rezerviștilor, dar și diverse componente și subansamble pentru arme și echipamente. „Fiind cel mai important client al Romarm, era de așteptat ca micșorarea cererii pe această piață să aibă un impact însemnat asupra volumului exporturilor”, a explicat Gabriel Țuțu. De asemenea, pentru Romarm, cel mai mare exportator de stat din piața de armament, restricțiile și infecțiile din pandemia de Covid-19 au avut un impact puternic, spune pentru Panorama directorul general Gabriel Țuțu. „Exporturile au fost afectate puternic de pandemie. Restricțiile de deplasare impuse au făcut imposibilă efectuarea testelor de acceptanță, exporturile fiind astfel întârziate. Totodată, filialele Romarm au înregistrat un număr însemnat de cazuri de Covid-19, fiind înregistrat un nivel mai scăzut al producției, în unele filiale întrerupându-se total activitatea de producție. Această stare de fapt s-a remarcat pe tot parcursul anului 2020. Producția a fost îngreunată și din cauza dificultăților furnizorilor de a asigura materiile prime și materialele necesare, majoritatea covârșitoare a acestora invocând pandemia ca motiv de întârziere”, a explicat directorul Romarm. Cu toate acestea, declinul exporturilor Romarm, care reprezintă doar o parte din totalul tranzacțiilor cu echipamente militare din România, restul fiind asigurat de companii private sau care nu fac parte din portofoliul Romarm, nu a început o dată cu pandemia și nici cu reducerea comenzilor din SUA. El durează deja de trei ani. Valoarea exporturilor realizate de statul român prin compania Romarm a scăzut de peste 4 ori din 2017, ajungând în 2020 la un minim de 28,9 milioane de dolari. Prăbușirea exporturilor militare ale Romarm este pusă pe seama unui „management prost la nivelul companiei”, de către Viorel Manole, directorul executiv al Patromil (Asociația Patronală Română a Producătorilor de Tehnică Militară), la care sunt afiliate atât companii private, cât și fabricile Romarm. Manole a explicat pentru Panorama că situația în care au ajuns exporturile Romarm ar fi efectul „numirilor eminamente politice în funcții de directori generali, economici, comerciali, membri ai Consiliilor de Administrație, ale reprezentanților în AGA, ale administratorilor speciali, a unor persoane fără nicio competență demonstrată”. Conducerea Romarm, companie aflată în subordinea ministerului Economiei, a trecut prin multiple modificări, o dată cu modificarea culorii politice a Guvernului. Gabriel Țuțu, fost ofițer SRI specializat în contraspionaj și amenințări cibernetice, a fost numit la Romarm de fostul ministru liberal Virgil Popescu, din guvernul Orban, în decembrie 2019. Ieșit în civilie în 2011, Țuțu a fost consilier la mai multe instituții de stat și este partener de afaceri cu fostul deputat PDL Ștefan Pirpiliu. Sub conducerea sa, compania Romarm a fost implicată în afacerea păguboasă a măștilor anti-Covid, produse fără succes la uzina de la Dragomirești. Anterior, în 2019, Romarm a fost condusă de Claudiu Cucu, pensionar MApN numit în funcție de fostul ministru PSD al Economiei, Nicolae Bădălău, din guvernul Dăncilă. Cucu a condus mai mulți ani la Craiova partidul fostului șef al SIE, Ioan Talpeș. Totuși, în 2020 Romarm a ieșit pe profit cu 600.000 de lei (circa 150.000 de dolari), având o cifră de afaceri de 139 de milioane de lei, cu aproape 50% mai mare decât în 2019. Ce a pierdut la export, Romarm a recuperat parțial pe piața internă românească, unde forțele din sistemul național de apărare aproape și-au dublat valoarea comenzilor față de 2019, ajungând la 30 de milioane de dolari, conform raportului Consiliului de Administrație al Romarm pe 2020. Ce echipamente militare exportă România și undeCiclurile multianuale de achiziții militare din alte țări și sincopele de contractare fac ca pozițiile de pe piețele de export de armament ale României să fluctueze de la an la an. De aceea, o privire de ansamblu pe ultimii 5 ani (2016-2020) relevă mai bine care sunt destinațiile de top ale echipamentelor militare produse în România, decât raportarea doar la anul pandemic 2020. Astfel, SUA rămân de departe cea mai importantă piață de armament pentru România. Urmează Israel și Bulgaria, cu tranzacții aproape egale ca valoare în ultimii 5 ani. Arabia Saudită și Pakistan completează topul primilor 5 mari clienți de armament românesc. Totuși, România reușește să țintească la export doar trei dintre țările care importă cel mai mult armament din întreaga lume: Arabia Saudită (cel mai mare importator de arme din lume, care își cumpără însă armele aproape în totalitate din SUA – 79%, Marea Britanie – 9% și Franța – 4%, conform datelor SIPRI), Emiratele Arabe Unite și Pakistan. În rest, tranzacțiile României cu restul marilor importatori globali de armament arată astfel, în topul centralizat de Panorama pentru perioada 2016-2020:
Armamentele și echipamentele militare pe care România le exportă în 69 de țări în ultimii 5 ani sunt variate, însă de cele mai multe ori se reduc la produse brute (componente și subansamble), arme de joasă tehnologie și de calibru mic și muniție. Iată ce produse românești au ajuns pe principalele 5 piețe de export din 2020, conform rapoartelor Departamentului pentru Controlul Exporturilor (ANCEX), din subordinea MAE:
Exporturile către Israel, rețeta succesuluiIsraelul este una dintre destinațiile de top pentru echipamentele militare produse în România. Valoarea exporturilor către această țară a crescut constant în ultimii ani și a atins recordul chiar în anul pandemiei, negând astfel trendul general românesc al industriei de armament. În 2020, Israel a detronat pentru prima oară SUA ca destinație de export pentru armamentele românești, după ce a cumpărat marfă militară de aproape 30 de milioane de euro din România. Principalul exportator de echipamente militare din România către Israel este compania israeliană Elbit Systems. Prezentă aici încă din anii ‘90, firma a ajuns să dețină trei companii și patru fabrici în România, cu peste 800 de angajați. Produsele Elbit sunt făcute în România, la fabricile din Bacău și Măgurele, apoi exportate către Israel, de unde pleacă apoi către destinații din întreaga lume. „Producem sisteme și subansamble pentru platforme terestre, aeriene și navale. Licența de export pentru aceste echipamente este foarte strictă, dar ce putem spune este că în ultimii 25 de ani, toate produsele create în fabricile noastre din România se regăsesc pe sisteme și platforme de pe toate continentele. SUA sunt o destinație majoră, urmate de Europa și Asia-Pacific”, au explicat pentru Panorama reprezentanții Elbit Systems. Cum au reușit însă israelienii să mențină acest trend ascendent al producției și exporturilor, într-o perioadă de criză în care producătorii de stat români s-au dus în jos? Reprezentanții Elbit Systems scot câteva cifre grăitoare la înaintare: 750 de milioane de dolari în offset și 15 milioane de euro investiți în ultimii doi ani în fabricile din România. Nu doar bani investiți în echipamente, ci și în resursa umană, instruită permanent și cu o medie de vârstă a angajaților de doar 37 de ani, mult sub cea a industriei naționale de armament. „Industria de apărare are nevoie de investiții constante și de know-how în echipament și tehnologie. Ceea ce decizi azi se va dezvolta în următorii 5 până la 10 ani. Strategia a fost să integrăm tehnologia noastră în producția locală și în fabricile locale. Producem în România de peste 25 de ani. Am depășit faza transferului de tehnologie. Facem inginerie, producție, asamblare și export din România, pentru clienții Elbit din întreaga lume. România a devenit un hub regional, pentru că o echipă românească face și mentenanța, și service-ul pentru aceste produse. Este o soluție și o strategie pe care vrem să le dezvoltăm mai departe pentru diferite programe, cum ar fi viitorul program de sisteme aeriene fără pilot, pe care România vrea să îl achiziționeze”, spun reprezentanții firmei israeliene din România. Un exemplu de produs dezvoltat integral în România de Elbit Systems și cu succes la export este stația de control de la distanță a mitralierelor de 12,7 mm: „Inginerii români fac partea de proiectare, fabricile noastre de la Bacău produc piesele, pe care le asamblăm în fabrica de la Măgurele. De acolo, exportăm turetele către clienții noștri regionali”. În cazul producției pentru armata română, lucrurile nu stau la fel de fericit: doar 5% din producția Elbit Systems rămâne în România. Printre contractele pe care compania israeliană le-a prins pentru înzestrarea Armatei române, cu sisteme produse la fabricile din România, sunt cel pentru turelele transportorului blindat Piranha V, ca subcontractor, sau cel pentru modernizarea avioanelor ușoare de antrenament IAR-99 „Șoim”. Pandemia nu a afectat producția celor de la Elbit Systems, spre deosebire de producătorul național Romarm, pentru că au avut planuri de criză puse la punct dinainte, dar mai ales pentru că nu au depins de furnizori din alte părți ale lumii sau ale României, care au intrat la rândul lor în blocaj. De altfel, cei de la Elbit Systems subliniază importanța concentrării întregului lanț de producție de echipamente militare sub propria umbrelă, lucru pe care îl recomandă și industriei de stat românești. „Autoritățile române trebuie să aibă capabilități interne, pentru că ele sunt cele care pot livra cel mai rapid și ele sunt singurele pe care te poți baza într-o criză. Pandemia ne-a arătat că producția locală este o necesitate în perioadele de criză”, arată reprezentanții companiei israeliene. Pandemie versus armament. Cât a contat Covid în comerțul cu arme la nivel mondialNu doar în România, ci și la nivel global, pandemia a avut ca efect o scădere a tranzacțiilor cu armament din 2020. Acestea s-au redus cu 16% față de anul anterior și cu 20% față de media valorii acestor tranzacții din perioada 2011-2019, conform unui raport SIPRI, institut care monitorizează tranzacțiile și achizițiile cu echipament militar din întreaga lume. Totuși, nu doar criza sanitară a fost responsabilă pentru scăderea comerțului cu echipamente militare. „Acest lucru se poate datora în parte pandemiei de Covid-19 – care a întrerupt producția planificată și programele de livrări ale unor companii de armament – dar și crizei economice pe care a declanșat-o. Totuși, scăderea transferurilor de arme din 2020 a avut legătură și cu alți factori ai cererii și ofertei, inclusiv cu ciclurile naționale de achiziții, cu sincope ale livrărilor din timpul unor relații schimbătoare dintre furnizori și cumpărători, precum și cu unele condiții non-pandemice”, arată raportul SIPRI. Experții institutului suedez arată că nu doar pandemia e responsabilă de acest declin, argumentând că în 2020 unele state au exportat armamente mai multe ca în alți ani. „De exemplu, exporturile SUA de armament din 2020 au fost mai mari decât în alți 3 ani din perioada 2011-2019, iar exporturile de armament ale Franței au fost mai mari în 2020, decât în 5 ani din aceeași perioadă. Similar, la import, livrările de armament către Australia au fost mai mari în 2020 decât în oricare alt an din 2011-2019”. Într-adevăr, dacă privești la nivel multianual, pandemia pare să fi avut un impact nesemnificativ asupra tranzacțiilor globale cu armament și echipamente militare. „Volumul transferurilor internaționale de armamente în perioada de 5 ani 2016-2020 a fost aproape la același nivel cu perioada 2011-2015 și a rămas la cel mai înalt nivel de la sfârșitul Războiului Rece. (…) Per total, pandemia de Covid-19 și criza economică rezultată par să aibă un efect redus asupra livrărilor de arme din 2020 sau asupra comenzilor de armamente din acest an”, arată raportul anual al SIPRI. Ce urmează pentru exporturile de armament ale RomânieiOficialii de la București spun că, în ciuda prăbușirii din 2020, tranzacțiile cu echipamente militare ale României își vor reveni în 2021 și în anii următori. „Din 2020, se observă o creștere semnificativă a cererii, concretizată la nivelul Romarm prin semnarea unui volum mare de contracte de export, cu derulare în 2021-2022. Trendul de contractare s-a păstrat și în 2021, în acest ritm estimăm că în 2022-2024 vom depăși nivelurile de export record obținute în 2016-2017”, a explicat pentru Panorama directorul Romarm, Gabriel Țuțu. În 2020, Romarm a semnat contracte cu desfășurare în 2021 și anii următori, în valoare totală de 198 de milioane de dolari, dintre care 114 milioane de dolari doar pentru export, aceasta fiind o creștere de 350% față de 2019, arată raportul anual al Consiliului de Administrație al Romarm. „Nu a mai avut ROMARM de mult timp asemenea contracte de export”, spunea în noiembrie 2020, fostul ministru al Economiei, liberalul Virgil Popescu. „Au fost reactivate piețe tradiționale de export cu valori semnificative ale contractelor de export (Egipt 1,5 milioane USD, Oman – 5 milioane, Maroc 12 milioane) și deschise unele noi – Moldova, Malaezia, Nigeria”, mai arată raportul Romarm pe 2020. În Egipt, care este al treilea cel mai mare importator de armament din lume (după Arabia Sudită și India), reprezentanții Romarm spun că au semnat în 2020 două contracte de export pentru uzina de armament de la Plopeni. De asemenea, s-au purtat discuții cu oficialii militari egipteni pentru ca România să ofere tehnologie pentru sistemul antiaerian de calibru 35 mm, pe care Romarm îl dezvoltă în parteneriat cu germanii de la Rheinmetall și pentru România. Egiptenii sunt interesați și de construcția unei fabrici de delaborare a muniției de calibru mediu și mare. Romarm a făcut de asemenea o ofertă autorităților egiptene, precum și celor din Ucraina, pentru vânzarea unor mini-submarine pe care compania națională le dezvoltă la Timișoara, cu italienii de la Drass Group. |
Punctul de vedere al CNS Cartel ALFA privind salariul minim
Standard
Punctul de vedere al CNS Cartel ALFA la consultările privind salariul minim din cadrul Consiliului Național Tripartit de Dialog SocialSalariul minim reprezintă unul dintre principalele instrumente de politici sociale și redistribuire aflate la dispoziția guvernului prin care se realizează echitatea socială, reducerea sărăciei și a inegalităților. Rolul acestui instrument este unul eminamente social, însă creșterea salariului minim determină o serie de efecte benefice pentru economie, printre care menționăm: stimularea economiei prin creșterea cererii de bunuri și servicii; reducerea plăților informale și creșterea intrărilor la buget, creste capacitatea lucratorului de a fi bancabil, reducerea fluxului migraționist de personal. CNS Cartel ALFA susține realizarea unui acord tripartit (guvern – patronate- sindicate) care să cuprindă valorile de majorare ale salariului minim pe următorii trei ani, cu un mecanism de corecție pe parcurs, în cazul în care indicatorii înregistrează modificări față de valorile prognozate. Majorarea salariului minim trebuie să urmărească convergența în două direcții:
Argumente în favoarea creșterii salariului minim:
Având în vedere toate cele expuse, CNS Cartel ALFA consideră că o creștere robustă a salariului minim anul acesta și susținută în următorii ani este nu doar necesară, dar și pe deplin justificată. Încă din decembrie 2020 susținem această revendicare a lucrătorilor români prin multiple acțiuni de stradă, scrisori și petiții adresate guvernanților, discuții cu parlamentarii și europarlamentarii, acțiuni la nivelul ambasadelor și a instituțiilor europene, la Bruxelles și Strasbourg, prin Caravana drepturilor sociale. Ținând cont de aceste argumente și de toate datele pe care le avem la dispoziție în acest moment, CNS Cartel ALFA susține creșterea salariului minim garantat în plată pentru anul 2022 la valoarea brută de 2.550 de lei, reprezentând o creștere netă de 143 lei. În același timp, nu trebuie să pierdem din vedere că salariul minim trebuie să rămână un nivel de remunerație de bază, corespondent posturilor care nu presupun calificări, pregătire și experiență profesională. Înainte de adoptarea Legii Dialogului Social, cca. 8% din salarii erau încadrate la minim, în timp ce în prezent procentul a ajuns la peste 30% din salariile înregistrate în Revisal. Pentru a re-echilibra distribuția salariilor, prin reintroducerea grilelor salariale, este urgentă modificarea Legii dialogului social și deblocarea negocierilor colective la toate nivelurile.
Lucrătorii așteaptă politici guvernamentale orientate către cetățeni și aplicarea angajamentelor pe care România, prin presedintele Klaus Werner Johannis, le-a luat la nivel european prin Pilonul European al Drepturilor Sociale pentru o redresare axată pe bunăstarea oamenilor. Salariul minim trebuie să asigure cel puțin un trai minim decent! |
SSM/ COVID-19
Standard
Măsuri de SSM obligatorii pentru firme în cazul angajaților suspecți/confirmați cu COVID-19
Un angajat ce prezintă simptome de infectare cu COVID-19 trebuie izolat de ceilalți colegi și trimis acasă ori la medic, în funcție de starea sa. Dacă un salariat potențial infectat a venit recent la muncă, atunci spațiile în care acesta a petrecut mai mult timp ar trebui temporar închise. În materie, regulile nu s-au schimbat esențialmente de anul trecut, de când au fost adoptate, însă între timp au apărut și vaccinurile, unii salariați s-au vaccinat, însă infectarea cu COVID-19, arată datele actuale, poate să se întâmple și în cazul celor vaccinați – or, trebuie văzut cum se procedează în cazul salariaților vaccinați față de care există suspiciunea că ar avea COVID-19.
Anul trecut, prin Ordinul ministrului muncii și ministrului sănătății nr. 3577/831/2020, au apărut câteva măsuri speciale în cazul în care un angajat este suspect ori confirmat cu infectare cu COVID-19. Ordinul este încă în vigoare, măsurile impuse fiind legate de starea de alertă, iar nu de incidența cazurilor de COVID-19 la nivel național sau local. În primul rând, ordinul oferă câteva simptome la care să se raporteze cei de la locul de muncă pentru a identifica un salariat potențial afectat: simptome respiratorii (tuse, strănut, rinoree etc.), febră mai mare de 37,3 de grade Celsius, stare general alterată – simptome manifestate la locul de muncă. În cazul unui salariat ce prezintă astfel de simptome la muncă ordinul de ministru indică faptul că acesta trebuie imediat izolat de restul colegilor și trimis acasă ori la medic, în funcție de starea acestuia. În majoritatea cazurilor nu este necesară închiderea birourilor sau clădirilor. Totuși, trebuie luate măsuri la nivelul unității dacă este identificat un astfel de suspect/confirmat cu virusul COVID-19 (măsurile sunt valabile și dacă există simple suspiciuni deoarece, în general, durează destul de mult până când un pacient este și confirmat, timp pe care firma nu-și permite să-l piardă fără să ia măsurile sanitare necesare). Aici, ordinul identifică două tipuri de situații:
Apoi, firmele trebuie să informeze persoanele cu care persoana suspectă/confirmată cu virusul a intrat în contact prelungit (mai mult de 20 de minute, la o distanță mai mică de 1,5 m și fără mască) și să impună angajaților respectivi izolarea la domiciliu pentru 14 zile pentru a vedea dacă manifestă simptome. Cu toate acestea, ordinul, dat anul trecut, nu face nicio referire la situația angajaților vaccinați. Întrucât vaccinurile contra virusului COVID-19 nu exclud posibilitatea ca vaccinatul să mai contacteze iarăși virusul și să aibă simptome, datele pe care le avem la acest moment la nivel național și internațional ne arată tocmai contrariul, salariații vaccinați prezintă și aceștia „potențialul” de a fi considerați suspecți de infectare la locul de muncă. Dacă un salariat vaccinat este deja confirmat pozitiv, situația nu e complicată, regulile de mai sus aplicându-se întocmai. Salariatul respecitiv stă acasă în concediu medical ș.a.m.d. Dar ce se întâmplă dacă salariatul vaccinat este contact direct al unui caz confirmat pozitiv? Dacă ne uităm la HCNSU nr. 43/2021, vom vedea că cei care sunt contacți direcți ai unui pozitiv, în cazul în care sunt vaccinați (schemă completată de cel puțin zece zile), nu vor fi obligați să stea în carantină de către autorități: „Art.6 – (1) Exceptarea de la măsura carantinei instituită cu privire la persoanele contact direct ale unei persoane confirmate se aplică pentru persoanele vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 și pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare până la data contactului direct. (2) Exceptarea de la măsura carantinei instituită cu privire la persoanele contact direct ale unei persoane confirmate se aplică și pentru persoanele care au fost confirmate pozitiv pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2 în ultimele 180 de zile anterioare contactului, pentru care au trecut cel puțin 14 zile de la data confirmării până la data contactului”. Practic, persoanele vaccinate și care sunt contacți direcți ai unui pozitiv ar trebui să se testeze, pe banii lor, să confirme sau să infirme infectarea cu COVID-19 și, dacă se confirmă, să beneficieze astfel de concediu medical plătit. Or, dacă angajatorul nu vrea să îi primească la muncă considerându-i suspecți doar prin prisma faptului că sunt contacți direcți ai unui pozitiv, iar telemunca nu e posibilă, respectivii angajați considerați suspecți nu vor putea beneficia de concediu medical. Angajatorul ar putea însă să îi testeze, pe banii săi, la locul de muncă, pe respectivii angajați. |
Punct de vedere privind salariul minim pentru anul 2022
Standard
1.127.136 de angajați cu contract individual de muncă cu normă întreagă au avut în iunie 2021 venituri brute realizate mai mici decât 2350 (salariul minim pentru studii superioare).
Alți 460.954 angajați cu contracte de muncă cu timp parțial au avut venituri realizate în aceeași perioadă, sub aceeași limită de 2.350 lei.
Premize:
- 1.127.136 de angajați cu contract individual de muncă cu normă întreagă au avut în iunie 2021 venituri brute realizate mai mici decât 2350 (salariul minim pentru studii superioare). Alți 460.954 angajați cu contracte de muncă cu timp parțial au avut venituri realizate în aceeași perioadă, sub aceeași limită de 2.350 lei[1].
Peste 90% din persoanele care în luna iunie 2021 au avut timpul de muncă redus, conform OUG 132/2020 și implicit cu venituri diminuate, fac parte din grupa persoanelor cu veniturile salariale în jurul salariului minim.
În iunie 2021 numărul angajaților cu contracte de muncă cu timp complet era cu 139.945 mai mic decât cel existent în iunie 2019 (5.084.694 în iunie 2021 față de 5.224.639 în iunie 2019). A crescut însă semnificativ numărul angajaților cu contracte de muncă cu timp parțial, cu aprox 36%, de la 429.295 la 585.858 persoane.
- Precarizarea locurilor de muncă în această perioadă nu se caracterizează doar prin transformarea contractelor de muncă cu timp complet în contracte de muncă cu timp pațtial, ci și prin reducerea veniturilor medii în cazul celor cu contracte parțiale de muncă. În iunie 2021 venitul salarial mediu realizat de angajații cu contracte de muncă cu timp parțial a fost de 1.910 lei, în timp ce în aceeași perioadă a anului 2019 venitul salarial mediu realizat de această categorie a fost de 2.118 lei.
- Trebuie menționat și faptul că rata sărăciei în muncă pentru angajații cu contracte de muncă cu timp parțial era în Romania de 65,9% în 2020. (în creștere față de 2019) fiind de peste 4 ori mai mari față de media UE 19, la un nivel dublu chiar și față de Bulgaria. Este de departe cea mai mare rată a sărăciei în muncă dintre statele membre UE dar și statele cu statut de candidat la UE.
- În profil teritorial creșterea inegalităților s-a accentuat în perioada pandemiei și a afectat cu prioritate zonele sărace ale țării. Dacă avem în vedere salariile brute realizate de angajați în luna iunie 2021, față de iunie 2019, putem constata că deși la nivel național acestea au crescut în termeni reali cu 23%, la nivelul județelor situația este extrem de diferită. În 21 de județe din România salariul brut realizat în 2021 a fost în termeni reali mai mic decât cel realizat în 2019. Bistrița, Hunedoara, Suceava și Vaslui sunt județele în care salariul brut realizat a fost în termeni reali în 2021 cu aprox 10% mai mici decât în 2019. Discrepanțele între București și restul țării continuă să se adâncească, 20 de județe aveau în iunie 2021 salarii medii brute realizate situate la mai putin de 60% din media Bucurestiului. Cu excepția județului Cluj discrepanța salarială între București și restul țării s-a adâncit în ultimii 2 ani în toate celelalte 40 de județe..
- Dacă avem în vedere:
- că o familie de salariați este în medie formată din 2,883 persoane,
- că o familie de salariați are în medie 1,639 persoane cu statut de salariat,
- că pragul de sărăcie /persoană din 2018 (750 lei) actualizat cu rata inflației la nivelul anului 2021 (11,04%) este de 833 lei.
rezultă că pentru o familie medie de salariați în 2021 pragul de sărăcie este situat la aprox 2.401 lei, adică nivelul minim al veniturilor per persoană salariată ar trebui să fie de aprox 1.465 lei net. Astăzi salariul minim net este 1.386 lei.
- Actuala coaliție de guvernare a propus în 2019, pentru anul 2020, o formulă de calcul a salariului minim luând în calcul creșterea reală a productivității în anul 2018 față de 2017 și indicele prețurilor octombrie 20019 / octombrie 2018. Pentru 2021, deși după același mecanism de calcul salariul minim ar fi trebuit să crească la 2380, s-a preferat în mod arbitrar păstrarea acestuia la 2300 lei.
Din punctul nostru de vedere situația nu mai poate continua în acest mod, este nevoie de o abordare responsabilă pentru a reduce aceste disparități, pentru a reduce sărăcia în munca și totodată pentru a asigura un nivel adecvat al veniturilor din salarii.
Având în vedere adâncirea discrepanțelor salariale în profil teritorial dar și semnele de precarizare accentuată a condițiilor de muncă, precum și condițiile economice ~extrem de favorabile~ așa cum sunt acestea prezentate de Guvern, considerăm că pentru anul 2021 stabilirea salariului minim ar trebui să țină cont de un set de indicatori, respectiv:
- Evoluția productivității reale a muncii (valoarea adăugată brută/ populație ocupată) pentru perioada 2019 – 2020 și prognoza pentru 2021 – 2022.
- Rata inflației pentru perioada 2019 – 2020 și prognoza pentru perioada 2021 – 2022, decembrie / decembrie.
- Pragul de sărăcie pentru o familie de salariați pentru 2022 (1.465*1,031) – 1.510 lei net.
- Prevederile Cartei Sociale europene revizuite, ratificată de România conform căreia salariul minim trebuie să fie situat la un nivel adecvat, respectiv raportul între salariul minim brut și câștigul salarial mediu brut să fie de de cel puțin 50%.
Conform datelor publicate de INS pentru 2019 și 2020, precum și datele comunicate de Comisia Națională de Strategie și Prognoză pentru perioada 2021 – 2022 situația este următoarea:
2019 | 2020 | 2021 | 2022 | |
PIB – milioane lei |
1.058.190,3 | 1.055.548,8 | 1.174.900,0 | 1.276.700,0 |
VAB – milioane lei |
955.326,0 | 959.388,3 | 1.070.098,9 | 1.162.435,4 |
Populație ocupată AMIGO- milioane pers |
8,68033 | 8,52106 | 8,61000 | 8,69000 |
Productivitatea muncii/pers ocupată AMIGO – lei (VAB / pers ocupată) |
110.056,5 | 112.590,3 | 124.285,6 | 133.767,0 |
Salariul minim brut |
2.080,0 | 2.230,0 | 2.300,0 | 2.511 |
Câștigul salarial mediu brut |
4.853,2 | 5.164,0 | 5.520,0 | 5.889,0 |
Raport salariul minim brut / câștig salarial mediu brut |
42,9% | 43,2% | 41,7% | 42,6% |
Salariul minim net |
1.263,0 | 1.346,0 | 1.386,0 | 1.502 |
Câștig salarial mediu net |
2.986,1 | 3.188,0 | 3.417,0 | 3.656,0 |
Deflator PIB |
1,069 | 1,038 | 1,04 | 1,036 |
IPC an/an |
1,0383 | 1,0263 | 1,042 | 1,035 |
IPC dec/dec |
1,038 | 1,026 | 1,05 | 1,031 |
Creștere productivitatea muncii – 2022 / 2019 |
21,54% | |||
Deflatorul PIB 2022 /2019 |
11,8% | |||
Creștere reală productivitatea muncii 2022 / 2019 |
8,7% | |||
IPC dec / dec 2022 / 2019 |
11,06% | |||
Creștere reală salariul minim brut – 2022 / 2019 |
20,72% | |||
Salariul minim brut 2022 |
2.511 |
Sursa datelor: Institutul National de Statistica si Comisia Nationala de Strategie si Prognoza.
Respectând modelul de mai sus, pentru 2023, 2024 și 2025, dar și tinta de a reduce inegalitățile salariale, salariul minim ar trebui ca până în 2025 să ajungă la 45% din câștigul salarial mediu brut, astfel încât până în 2030 să atingem nivelul de adecvare al salariului minim indicat de propunerea de Directivă:
2023 | 2024 | 2025 | |
Salariul minim brut |
2.718 | 2.989 | 3.270 |
Câștig salarial mediu brut |
6.321 | 6.792 | 7.268 |
Raport salariul minim brut / câștig salarial mediu brut |
43% | 44% | 45% |
România alături de celelalte state membre UE s-a angajat în cadrul Summitului Social de la Porto – “să reducem inegalitățile, să susținem salarii echitabile, să luptăm împotriva excluziunii sociale și a sărăciei, …..”. Este esențial să se asigure obținerea unor salarii adecvate la locul de muncă pentru a garanta condiții de muncă și de viață corespunzătoare lucrătorilor și familiilor acestora.
Politica salariului minim și întărirea negocierilor collective, în principal la nivel sectorial sunt elementele cheie pentru a asigura salarii adecvate.
România are nevoie de forță de muncă calificată, unul din obiectivele asumate la Porto vizează creșterea semnificativă a ponderii adulților ce participă în programe de formare. România înregistrează de ani buni cea mai redusă participare a adulților în programe de formare dar și cea mai mică pondere a forței de muncă cu studii terțiare. Pentru creșterea competitivității economiei României este nevoie de forță de muncă calificată și bine platită. Ca urmare, acest poate fi sprijinit prin păstrarea unui salariu minim diferențiat pentru cei cu studii superioare și pentru lucrătorii calificați.
Eforturile sectorului economic trebuie sprijinite în acest caz și de o politică fiscală adecvată pentru salariul minim. Ca urmare, propunem ca deducerea personală de bază să se dubleze – de la 350 la 700 lei, pentru salariile aflate sub și la nivelul salariului minim, urmând ca întreaga grilă de deduceri pentru celelalte tranșe de venit să se ajusteze în mod corespunzător. O astfel de măsură ar permite creșterea salariului minim net în 2022 la 1530 lei.
Trebuie avut în vedere și faptul că potrivit art 12 alin 2) din Legea 153/ 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, începând cu anul 2023 salariile de bază în sectorul public se stabilesc prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexă cu salariul minim brut pe țară garantat în plata în vigoare. Trebuie evaluate toate legăturile salariului minim cu diverse prestații și decis în ce măsură acestea rămân direct legate de salariul minim.
Dumitru Costin
Președinte BNS
Documentatie
Indicatori statistici pilonul I de pensii
Sursa: Departamentul de Presa BNS
AVERTIZORI DE INTERES PUBLIC
StandardANGAJATORII CU PESTE 50 SALARIATI, OBLIGATI SA DESEMNEZE AVERTIZORI DE INTERES PUBLIC
Regulile se schimba de la o zi la alta
Standard
CONCEDIUL DE CARANTINA SI DE IZOLARE
INDEMNIZATIA SE SUPORTA DOAR PENTRU O PERIOADA DE 5 ZILE!Concediul de carantina si de izolare, in contextul pandemiei cauzate de COVID-19 nu se mai suporta de catre FNUASS decat pentru primele 5 zile, daca salariatul s-a deplasat in interes personal intr-o zona de risc. Asa ca se ridica urmatoarea intrebare: cum se ponteaza restul de 9 zile si care vor fi obligatiile salariatului, dar si ale angajatorului?
Regulile se schimba de la o zi la alta, asa ca modificarile trebuie sa fie cunoscute de catre cei care au angajati in subordine. Asadar, prima intrebare la care dorim sa raspundem, cu ajutorul specialistilor Rentrop & Straton este:
1. Cum se ponteaza celelalte 9 zile, care nu se platesc de la FNUASS?
Dat fiind faptul ca NU exista precizari legale in acest sens, consideram ca pentru acest interval salariatul este in concediu medical, dar indemnizatia este 0 lei. In aceasta situatie nu exista nicio prevedere legala care sa il oblige pe angajator la plata indemnizatiei sau a altei sume de bani.
2. Ce se petrece cu salariatul care a fost plecat in interes personal si revine in tara din zona rosie? Poate intra din a sasea zi de carantina in munca la domiciliu, in contextul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor masuri in domeniul sanatatii publice in situatii de risc epidemiologic si biologic si a prevederilor Legii nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari de sanatate, cu modificarile aduse de O.U.G. nr. 74/2021?
Daca activitatea acestuia poate fi prestata de la domiciliu, mentionam ca salariatul nu are dreptul la concediu medical pentru nicio zi. Legile in cauza prevad ca dreptul la concediu si indemnizatia de carantina se acorda salariatilor carora li se interzice activitatea ce nu poate fi realizata la domiciliu.
Deci salariatul poate sa isi desfasoare activitatea la domiciliu din cea de a sasea zi.
:angajatul nu are dreptul la concediu de carantina nici macar pentru primele 5 zile, de vreme ce activitatea lui poate fi desfasurata de la domiciliu.
3. Ce obligatii are angajatorul in cazul in care un salariat primeste rezultat pozitiv la testul Covid?
In legislatia muncii nu este stabilit in mod expres ce are de facut un angajator in situatia in care un salalariat este confirmat pozitiv. Avand insa in vedere instructiunile publicate pe site DSP, dar si obligatia angajatorului de a asigura sanatatea si securitatea in munca a salariatilor, angajatorul trebuie sa stabileasca contactii directi ai salariatului confirmat pozitiv.
In acest scop, va instiinta fiecare salariat solicitandu-i sa declare daca a fost in contact direct cu salariatul confirmat pozitiv. Angajatorul va arata ce reprezinta un contact direct.
Prin contact direct se intelege:
Dupa ce a stabilit contactii directii ai salariatului confirmat, din randul propriului personal, angajatorul le va pune in vedere sa ramana acasa in izolare si sa urmeze instructiunile publicate pe site-ul DSP. Angajatorul va instiinta medicul de medicina a muncii, avand in vedere ca sanatatea lucratorilor este supravegheata de medicul de medicina a muncii.
4. Cum stim daca salariatul s-a deplasat intr-o tara din zona rosie? Acesta are obligatia de a declara acest aspect?
Este demn de mentionat ca legea nu prevede obligatia vreunei institutii a statului de a informa angajatorul cu privire la incadrarea in zona rosie a tarii in care salariatul s-a deplasat in interes personal.
Legiuitorul a lasat responsabilitatea angajatorului de a stabili daca statul in care salariatul s-a deplasat in interes personal era incadrat in zona rosie la momentul deplasarii.
Urmand link-ul de mai jos, angajatorul verifica incadrarea in zona rosie a statului in care s-a deplasat salariatul: https://www.cnscbt.ro/index.php/liste-zone-afectate-covid-19
Mentionam ca lista este actualizata saptamanal, de regula in ziua de joi, pentru saptamana urmatoare.
5. In ce context se instituie izolarea, potrivit Legii nr. 136/2020?
Potrivit art. 8 din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor masuri in domeniul sanatatii publice in situatii de risc epidemiologic si biologic, izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne si simptome sugestive specifice definitiei de caz, precum si pentru persoanele purtatoare ale agentului inalt patogen, chiar daca acestea nu prezinta semne si simptome sugestive.
Concediile si indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca determinata de bolile infectocontagioase pentru care se instituie masura izolarii se acorda pana la data confirmarii persoanei ca fiind vindecata pe baza examinarilor clinice si paraclinice sau a recomandarii medicului care constata ca riscul de transmitere a bolii nu mai exista.
Certificatul medical pentru boala infectocontagioasa pentru care s-a instituit masura izolarii se elibereaza cu cod de indemnizatie 51.
Codul pentru Sars-Cov-2 este 24.
|
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.