29 Aprilie-E ziua lor, a Eroilor noștri, a veteranilor de război.

Standard

Ziua Veteranilor de Război

Onor Veteranilor de Război!

Dintotdeauna, suntem datori să îi cinstim şi îi omagiem pe venerabilii ostaşi ai ţării, care au oferit de-a lungul timpului lecţia demnităţii şi a patriotismului.Veteranii  de razboi, reprezintă încă imaginea vie a participării României la cel de-al doilea război mondial.

Onoare și respect Veteranilor de Război care au suferit pe câmpurile de luptă pentru independența și suveranitatea României

Ziua Veteranilor de Război a fost instituită în anul 2007, prin Hotărârea de Guvern nr. 1.222, fiind sărbătorită în fiecare an la data de 29 aprilie în semn de recunoaştere a meritelor acestora pentru apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a intereselor României.

A fi veteran nu este o simplă sintagmă, nu este ceva ce a fost dat, ci este ceva ce a fost dobândit cu sudoare şi sacrificiu. Veteranul este un avut al nostru, al ţării, al poporului, un avut pe care trebuie să îl preţuim permanent şi să îl cinstim ori de câte ori avem ocazia, pentru că veteranul nu ar fi ezitat niciodată să moară pentru noi, pentru ţară, pentru popor.
În perioada medievală, Voievozii români au cinstit vitejia ostașilor eroi prin împroprietărire şi chiar ridicarea în ranguri boiereşti însă titlul de veteran de război, a fost introdus de regele Carol I la solicitarea supravieţuitorilor Războiului de Independență (1877-1878), prin Înalt Decret la data de 29 aprilie 1902. Momentul venea la 25 de ani de la decretarea la 29 aprilie 1877 a mobilizării oștirii pentru cucerirea Independenței de Stat a României, în care s-au sacrificat zece mii de ostaşi din cei 58.700 care au constituit Armata de Operaţii.
La articolul 2, Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902, prevedea: „Pentru ca fiecărui ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru restul de viaţă, i se va pune la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare.” În august 1916, la intrarea României în Războiul de Reîntregire, a fost mobilizată 11% din populaţia ţării, mai exact 883.601 militari, iar biruinţa finală, care s-a încununat în România Mare, a fost plătită cu jertfa a peste 335.000 morţi şi dispăruţi, a 75.491 invalizi şi a 650.000 morţi din rândul populaţiei civile.
În vâltoarea luptelor Primului Război Mondial, regele Ferdinand I a desenat personal şi apoi a instituit cea mai înaltă distincţie militară de război, Ordinul Mihai Viteazul, răsplătind astfel eroismul ofiţerilor în lupte, iar ostaşilor din tranşee le-a promis pământ. În urma reformei agrare din anul 1921, un milion şi jumătate de familii au primit câte patru hectare din „trupul” ţării. În același timp, veteranii de război au avut și ei o contribuţie semnificativă, la cinstirea memoriei celor căzuţi pe câmpurile de bătălii. În cel de-al Doilea Război Mondial, armata română a participat la lupte timp de trei ani, zece luni şi douăzeci de zile, perioadă în care ţara a pierdut 794.562 militari din care 92.620 morţi, 33.966 răniţi şi 367.966 dispăruţi pe cele două fronturi. La aceştia se adaugă miile de prizonieri care au pierit în gulagul sovietic.
După terminarea războiului, la data de 4 iunie 1945 a fost semnat Decretul – Lege nr. 440 privind acordarea calităţii de „veteran” foştilor luptători în războaiele din anii 1913, 1916-1919 şi 1941-1945, însă, în realitate, de unele drepturi au beneficiat doar cei ce luptaseră în vest în perioada 1944-1945, nominalizaţi ca „antifascişti”. De asemenea, s-a stabilit ca prin reforma agrară din 1945, participanții la cel de-al Doilea Război Mondial să fie împroprietăriţi cu 1,1 hectare, însă hotărârea este anulată prin colectivizarea agriculturii româneşti.

Astăzi, România număra 34.000 de veterani de război şi peste 120.000 de văduve de veterani… Drepturile veteranilor, văduvelor de război şi vaduvelor de veteran , sunt garantate de legea nr. 49/1991 şi de legea nr. 44/1994, modificată şi completată prin Legea 303/2007.
Veteranii Teatrelor de Operaţii apăruți după decembrie 1989, cei pe care, nu o dată, i-am numit tinerii veterani pentru a-i deosebi de veteranii din Primul şi Al Doilea Război Mondial, sunt cei care au fost arşi de soarele Irakului şi Afganistanului sau au participat la misiuni dificile în Balcanii de Vest şi în Africa. Totodată, alături de cinstirea tinerilor veterani, vom comemora şi eroii Armatei României căzuţi la datorie în teatrele de operaţii, care au lasat în urmă familii îndoliate, copii fără tată, soții îndoliate .

PRINCIPALELE ACŢIUNI MILITARE ALE ARMATEI ROMÂNIEI
ÎN TIMPUL CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

I. 22 iunie 1941 – 23 august 1944

22 iunie-25 iulie 1941 – Campania pentru eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei.

– 5 iulie 1941 – eliberarea Cernăuţiului;
– 7 iulie 1941 – eliberarea Hotinului;
– 16 iulie 1941 – eliberarea Chişinăului.

26 iunie 1941 – Bătălia navală din dreptul portului Constanţa, soldată cu scufundarea distrugătorului sovietic „Moskva”.

17 – 26 iulie 1941 – Lupte duse pentru forţarea Nistrului în zona Moghilev şi străpungerea Liniei fortificate „Stalin”.
August-septembrie 1941 – Se desfăşoară operaţiunile Armatei 3 române şi ale Armatei 11 germane pe direcţiile Bug-Nistru-ţărmul Mării de Azov în zona Berdiansk-Mariupol.

1 – 15 septembrie 1941 – Bătălia de pe Nipru.
26 septembrie – 11 octombrie 1941 – Bătălia de la Marea de Azov.

8 august – 16 octombrie 1941 – Asediul Odessei.
5 noiembrie 1941 – Prima victorie a unui submarin românesc în Al Doilea Război Mondial, în estul Mării Negre (Novorossiisk-Ialta).

Decembrie 1941 – mai 1942 – Luptele din peninsula Kerci.
Mai 1942 – Bătălia de la sud de Harkov.
7 iunie-4 iulie 1942 – Asediul final şi cucerirea Sevastopolului.

Iunie – iulie 1942 – Participarea Corpului 6 Armată român la forţare Doneţului şi înaintarea spre Don.

August – septembrie 1942 – Lupte purtate de Corpul de cavalerie şi de alte mari unităţi române în zona de vest a Caucazului. Ocuparea oraşului Nalcik.

4 august 1942 – lupte duse de trupele române la Rostov-pe-Don.

11 septembrie 1942 – acţiuni militare ale unităţilor române la Novorossiisk.

19 noiembrie 1942 – 3 februarie 1943 – Armatele 3 şi 4 române sunt zdrobite de ofensivele sovietice de la Cotul Donului şi Stepa Calmucă din cadrul Bătăliei de la Stalingrad.

12 februarie – 9 octombrie 1943 – Lupte grele duse de trupele române şi germane în capul de pod Cuban.
10 octombrie 1943 – 12 aprillie 1944 – Acţiuni militare desfăşurate de unităţile germane şi române în peninsula Crimeea.

7 decembrie 1943 – Strălucită victorie românească la Eltigen prin care a fost zădărnicită încercarea de debarcare sovietică în estul peninsulei Crimeea.

12 aprilie – 13 mai 1944 – Operaţia „60.000” – Acţiunile pentru retragerea şi evacuarea trupelor germane şi române din Crimeea (Sevastopol).

30 aprilie – 1 mai 1944 – Bătălia de la nord de Iaşi.

4 aprilie – 19 august 1944 – Bombardamente aeriene anglo-americane efectuate asupra României (Bucureşti – Ploieşti) şi riposta dârză a aviaţiei româneşti de vânătoare.

20 august 1944 – Declanşarea marii ofensive sovietice „Iaşi-Chişinău” care a dus la ruperea frontului din Moldova şi Basarabia şi luarea în captivitate a peste 100.000 de militari români.

II. 23 august 1944 – 9 mai 1945

23 august 1944 – România iese din alianţa cu Germania nazistă şi, ulterior, se alătură coaliţiei Naţiunilor Unite.
24 august 1944 – Aviaţia germană bombardează Bucureştiul.

24 – 31 august 1944 – Acţiuni de luptă dusă de armata română împotriva trupelor germane în Bucureşti, Muntenia, Oltenia şi Dobrogea.

5 septembrie 1944 – Navele româneşti din portul Constanţa sunt confiscate de către trupele sovietice.

5 – 8 sepetmbrie 1944 – respingerea ofensivei germano-ungare de către armata română în sudul Transilvaniei.

8 septembrie 1944 – Eliberarea oraşului Sfântul Gheorghe.
12 septembrie 1944 – Semnarea, la Moscova, a Convenţiei de armistiţiu dintre România şi Naţiunile Unite.

13 – 18 septembrie 1944 – Oprirea ofensivei declanşate de unităţile germano-maghiare în Crişana şi Banat în urma luptelor duse în zona localităţilor Păuliş, Ghiorc, Miniş, Cuvin (Detaşamentul Păuliş – Radna).

17 septembrie – 5 octombrie 1944 – Armata a 4-a poartă lupte grele pentru forţarea Mureşului în zona Oarba de Mureş – Dealul Sângiorgiu – Iernut.

28 septembrie 1944 – Eliberarea oraşului Târgu-Mureş.

11 octombrie 1944 – Eliberarea Clujului.

12 octombrie 1944 – Eliberarea oraşului Oradea.

14 – 20 septembrie 1944 – Unităţile Armatei 4 române, în cooperare cu trupele sovietice, continuă ofensiva împotriva inamicului prin Poarta Someşului.

21 – 25 octombrie – În urma luptelor duse de armata româna la Satu Mare şi Carei, întreaga Transilvanie este eliberată.

30 octombrie 1944 – 15 ianuarie 1945 – Participarea armatei române la Operaţia „Budapesta” pentru eliberarea capitalei Ungariei.

23 noiembrie – 16 decembrie 1944 – lupte duse de vânătorii de munte români în munţii Bükk.

18 decembrie 1944 – 12 ianuarie 1945 – lupte grele desfăşurate de trupele române la graniţa ungaro-cehoslovacă în zona localităţilor Sěrna şi Turna.

10 ianuarie 1945 – vânătorii de munte români eliberează localitatea Zelsonec.

12 – 31 ianuarie 1945 – Armata 4 română eliberează oraşul Brezno.

29 ianuarie – 19 martie 1945 – lupte grele duse de armata română pentru cucerirea masivului Javorina din munţii Tatra.

10 februarie – 25 martie 1945 – Armata 4 română a executat acţiunea de cucerire a zonei Zvolen – Banska-Bystrica.

25 martie – 12 mai 1945 – ofensiva Armatei 1 române, declanşată între râurile Hron şi Morava.

25 martie-12 mai 1945 – ofensiva declanşată de Armata 4 română la vest de râul Hron, în munţii Fatra Mare, Fatra Mică şi Carpaţii Albi.

7 aprilie – 8 mai 1945 – Regimentul 2 Care de Luptă pătrunde pe teritoriul Austriei, unde a participat la luptele pentru eliberarea Vienei.

9 aprilie – 8 mai 1945 – unităţi ale armatei române participă la eliberarea localităţilor austriece Hohenruppersdorf, Srik, Hobesdorf şi Wilpesdorf.

12 mai 1945 – Armata română îşi încheie, după 260 de zile de luptă, participarea alături de Naţiunile Unite la obţinerea victoriei împotriva nazismului.

Ziua Veteranilor de Război

Onor Veteranilor de Război!

Klaus IohannisKlaus Iohannis, mesaj de „Ziua Veteranilor de Război”: Avem datoria de a cinsti memoria eroilor neamului românesc şi de a face tot ce ne stă în putinţă pentru a păstra integritatea şi libertatea ţării noastre.„Aniversăm pe 29 aprilie «Ziua Veteranilor de Război», un bun prilej de a reflecta la parcursul istoric al statului român. Îi omagiem astăzi pe cei care au pus mai presus de propriul destin viitorul patriei şi împlinirea dezideratelor naţionale şi ne înclinăm în faţa lor cu recunoştinţă şi respect.Armata României şi-a făcut datoria faţă de ţară în Războiul de Independenţă şi în cele două conflagraţii mondiale, militarii noştri continuând să-şi pună viaţa în slujba ţării şi după 1990, în teatrele de operaţii din Afganistan, Irak şi Balcanii de Vest.Devotamentul şi abnegaţia cu care militarii noştri au slujit drapelul naţional, uneori cu preţul sacrificiului suprem, au făcut ca România să fie astăzi o ţară respectată, membră a Alianţei Nord-Atlantice şi a Uniunii Europene. Profesionalismul, competenţa şi spiritul de camaraderie ale militarilor români sunt cunoscute şi apreciate atât în ţară, cât şi în rândul aliaţilor şi partenerilor noştri.Avem, aşadar, datoria de a cinsti memoria eroilor neamului românesc şi de a face tot ce ne stă în putinţă pentru a păstra integritatea şi libertatea ţării noastre.Cunosc dificultăţile cu care se confruntă în prezent veteranii de război şi doresc să îi asigur că le sunt alături şi că susţin, în continuare, demersurile pentru identificarea şi concretizarea celor mai bune soluţii pentru rezolvarea acestor probleme.În semn de recunoştinţă şi ca recompensă morală, cu ocazia celebrării «Zilei Veteranilor de Război», am înaintat în gradul următor şi am acordat gradul de general de brigadă, în retragere, unor veterani de război.Salut, de asemenea, aportul deosebit al asociaţiilor veteranilor de război la educarea tinerei generaţii şi la promovarea cu consecvenţă a valorilor noastre naţionale.Totodată, îmi exprim întreaga consideraţie pentru văduvele de război şi văduvele de veterani de război, care au făcut sacrificii şi care au trecut cu demnitate prin perioadele de grea încercare.Vă asigur, încă o dată, dragi veterani de război, de aprecierea şi respectul meu pentru tot ceea ce aţi realizat în beneficiul statului român, sub culorile drapelului naţional, şi vă transmit urări de sănătate şi linişte sufletească alături de cei dragi.

soldatLa mulţi ani!

Masa in Ziua cea mai luminată

Standard

lumanare

Paste

linieMasa de Paști și semnificațiile ei spirituale

Pentru strămoșii noștri, actul de a mânca era sacru. Nu te așezai oricum la masă: înainte de a gusta din bucate, gândul omului se îndrepta spre ceruri, purtând cu el rugăciunea de mulțumire pentru acest dar, dar și pentru negrăita lui Dumnezeu purtare de grijă. Pâinea însăși – în viziunea românului – era sfântă. Grâul din care era făcută, potrivit legendelor noastre, poartă chipul Domnului. Masa Sfintelor Paști păstrează semnificații creștine, amplificându‑le. Bucatele ce aveau să fie consumate de‑a lungul celor trei zile erau pregătite cu multă atenție, gospodinele îngrijindu‑se nu doar de curăția lor exterioară, ci și de cea lăuntrică.

Deși timpul nostru social ne determină, pe majoritatea dintre noi, să apelăm în această perioadă la serviciile alimentare fast‑food, să cumpărăm cozonacul și pasca de la magazinul din colțul străzii, trebuie să recunoaștem că în anumite zone etnografice – mai cu seamă din Bucovina, Moldova, Ardeal – s‑a păstrat această grijă pentru pregătirea bucatelor de Paști, masa păstrând o bună parte din înțelesurile sacre de odinioară.

linie

Oul pascal – simbolul jertfei Domnului

Cel mai răspândit aliment pascal este oul (vopsit sau încondeiat). În plan simbolic, oul semnifică viața. În spiritualitatea noastră tradițională, el este asociat cu jertfa mântuitoare a Domnului și cu preacuratul Său sânge.

În vechime, străbunii noștri credeau că ouăle fierte și încondeiate în Joia Mare nu se strică tot anul. Ouăle erau vopsite în roșu, galben, albastru, verde sau negru. Negrul simboliza patimile, durerea îndurată de Domnul nostru Iisus Hristos pentru izbăvirea noastră. Ouăle încondeiate erau denumite diferit, în funcție de zona etnografică: „muncite”, „chinuite”, „scrise”, „împistrite”, „picate”. Țăranul de altădată credea că e păcat să le dai de pomană. De aceea, de obicei erau trimise rudelor și vecinilor ca dar.

Creativitatea luxuriantă a geniului țărănesc și‑a dat măsura inclusiv în simbolistica ouălor încondeiate. Pe ele întâlnim diverse simboluri, mai mult sau mai puțin îndepărtate de lumea empirică a vieții satului, unele extrăgând esența văzutelor, celelalte pătrunzând intuitiv tainele cerești, nevăzute: Furca de tors, Grebla, Hârlețul, Cercelul Doamnei, Fluierul ciobanului, Grâul câmpului, Frunza stejarului, Albina, Peștele, Crucea Pascilor, Crucea românească. Încondeierea sau scrisul ouălor se plătea: meșterul primea o claie, adică treizeci de ouă.

Ouăle vopsite uniform, în diferite culori, erau numite „merișoare”, iar străbunii noștri credeau că dacă le dai de pomană pentru cei adormiți, pe lumea cealaltă ele se prefac în mere. Despre ouăle roșii se credea că amintesc muncile pe care le‑a îndurat Domnul. De aceea, în multe case, țăranii le păstrau tot anul, socotind că ele au puterea să țină la distanță de gospodărie și de membrii familiei duhurile necurate, bolile, relele de tot felul.

În Joia Mare se dau de pomană colaci, ouă roșii, oale noi cu apă tămâiată şi o lumânare. Prin unele locuri, în prima zi de Paști, se împart la cimitir ouă, peste mormânt, pentru cei adormiți. Tot acum se împart vecinilor și cunoscuților colaci, ouă, carne de miel şi o ulcică cu apă.

Atât de puternică era asocierea dintre sărbătoarea Învierii Domnului și obiceiul autohton al vopsitului și încondeiatului ouălor, încât într‑o legendă se spune că diavolul e frământat de două lucruri: dacă românii mai „scriu” ouă de Paști și dacă mai străbat satele cu colindul. Străbunii noștri credeau că el va stăpâni pământul doar când românii se vor abate cu totul de la legea strămoșească. Într‑o altă variantă a legendei, se spune că diavolul va scăpa de pe scaunul pe care Dumnezeu l‑a țintuit și va cotropi pământul, când româncele nu vor mai face pască și ouă roșii.

Se poate spune că oul deține și astăzi întâietatea între alimentele pascale. După revenirea acasă de la slujba Învierii, țăranii luau Paști, spunând: „Pe sănătate că am ajuns”, apoi se așezau la masă împreună cu întreaga familie pentru a se bucura de bucatele pregătite cu multă grijă de gospodine. Și din acest amănunt putem înțelege că Sărbătoarea Învierii Domnului, pentru țăranul român, era un timp festiv care aduna în jurul mesei pe toți membrii familiei. Timpul sacru era un timp al comuniunii dintre oameni. Familia reproducea, și o face și acum, la scară mică, relațiile de comuniune dintre creștinii care formează Trupul Domnului nostru Iisus Hristos – Biserica. Primul aliment consumat era oul. Ciocneau mai întâi soțul cu soția, apoi părinții cu copiii. Prin unele locuri, tatăl le împărțea celorlalți membri ai familiei fărâme dintr‑un ou slujit la biserică, având convingerea că, în acest fel, vor rămâne nedespărțiți pentru totdeauna. Erau consumate, mai întâi, bucatele care fuseseră sfințite la biserică. Pe masă, pe lângă ouă mai aveau slănină, carne de miel, de vițel, de porc sau de găină, hrean, usturoi. Cei care postiseră mai sever se fereau să se înfrupte până la sațietate. Preferau o supă ușoară.

Sentimentul comuniunii se extindea la acei membri ai neamului care pășiseră pragul Bisericii biruitoare: cei de aici ciocneau ouă în numele celor de dincolo – de obicei ouăle vopsite în negru – având încredințarea că aceștia vor afla în acest fel că pe pământ a sosit, din nou, Paștele și se vor bucura împreună cu ei, cu bucurie de negrăit. Prin unele locuri, în prima zi de Paști se împart la cimitir ouă, peste mormânt, pentru cei adormiți. Tot acum se împart vecinilor și cunoscuților colaci, ouă, carne de miel şi de o ulcică cu apă.

Nu sunt uitate nici rudele mai înaintate în vârstă, părinții, frații, nașii: în prima sau a doua zi de Paști prin multe locuri s‑a păstrat obiceiul ca creștinii să le treacă pragul casei, ducându‑le în dar pască și ouă.

linie

Din pasca aruncată peste lume au răsărit toate grânele și florile

Pe lângă oul pascal, cel mai prestigios aliment este pasca. Se face rotundă fiindcă țăranul român credea că scutecele în care a fost înfășat Pruncul dumnezeiesc au avut formă rotundă. În unele locuri se fac în patru colțuri, în acest caz amintind de mormântul Domnului. Găoacele ouălor folosite pentru pască nu se aruncă oriunde, nu se ard, ci sunt date pe o apă curgătoare. Pasca pe care țăranii, în vechime, o numeau „anafură” – ea fiind dusă în ziua de Paști la biserică pentru a fi sfințită de către preot – se face după o rețetă specială, respectând un adevărat ritual. Gospodinele care o prepară se îngrijesc atât de curăția exterioară (își piaptănă părul, îmbracă o cămașă nouă), cât și de cea exterioară (rostesc rugăciuni, fac metanii). Înainte de a fi introdusă în cuptor, pascăi i se face în mijloc o cruce din aluat. Înainte de a fi pusă la cuptor, femeile fac cruce cu lopata de lemn pe cei patru pereți ai cuptorului și la gura lui, zicând: „Cruce‑n casă/, Cruce‑n piatră/, Cruce în tus‑patru/ Cornuri de casă,/ Dumnezeu cu noi la masă/ Maica Precistă la fereastră”. Cozonacii vor fi frământați din același aluat.

O legendă românească ne spune că în sâmbăta de dinaintea Sfintelor Paști, Dumnezeu a plămădit din crucea pascăi, chiar la vremea în care se coace ea, multitudinea florilor, a grânelor și a semințelor de tot felul. Fiind sfărâmată și mărunțită, a fost aruncată în cele patru părți ale lumii, ea răsărind peste întreg pământul. De aceea, prin unele locuri s‑a păstrat din vechime obiceiul ca în sâmbăta Paștilor românii să semene flori, având convingerea că în acest fel ele vor fi mai frumoase.

Mielul este un alt aliment pascal important. Simbolistica sa trimite chiar la persoana Fiului lui Dumnezeu – Sfântul Ioan Botezătorul se referă la Domnul nostru Iisus Hristos ca fiind „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). Cei care au posibilitatea pot consuma la masa Sfintelor Paști și carne de vițel. Ne amintim aici de fragmentul din Cuvântul de învățătură în sfânta și luminata zi a slăvitei și mântuitoarei Învieri a lui Hristos, în care Sfântul Ioan Gură de Aur ne cheamă: „(…) Cei ce ați postit și cei ce n‑ați postit veseliți‑vă astăzi. Masa este plină, ospătați‑vă toți. Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustați toți din ospățul credinței: împărtășiți‑vă din bogăția bunătății.”

Un obicei străvechi la români este să ții masa întinsă în cele trei zile ale Paștelui și să îi poftești pe toți cei care îți trec pragul casei să se înfrupte din ele. Este o altă formă de a împărtăși cu semenul nostru bucuria tainică a Învierii Domnului, care, prin jertfa Sa, ne‑a dăruit viață veșnică.

Paste

Sarbatori Pascale Luminate

Standard
pastePaştele – este un moment de linişte sufletească şi de apropiere de familie. Farmecul deosebit al sărbătorii este dat atât de semnificaţia să pur religioasă dar şi de tradiţiile şi simbolurile pascale.
Totodată semnificaţia acestei măreţe sărbători creştine, constă şi în amintirea vie a patimilor, a morţii şi a învierii lui Isus Hristos.pasti
Cu firească bucurie putem să mai spunem că acesta sărbătoare a luminii, şi-a păstrat în ani farmecul şi adevărata să semnificaţie.pastiVă doresc tot binele din lume şi cele mai frumoase sărbători pascale de până acum. Vă doresc să fiţi sănătoşi şi liniştiţi, împăcaţi cu voi şi cu cei dragi în tihna Învierii Domnului.pastiPaştele este unul dintre cele câteva momente de peste an când ne oprim puţin din agitaţia vieţii de zi cu zi şi ne privim sufletele. Ne amintim şi medităm la cuvinte precum: credinţă, speranţă, lumină, iertare, încredere, răbdare. Ne gândim la un sens al vieţii şi la un nou început. Ne propunem să fim mai buni şi mai îngăduitori cu semenii noştri. Să le acordăm mai multă atenţie. Să le umplem viaţa de bucurie şi să-i sprijinim ca să-şi îndeplinească dorinţele. Reunim întreaga familie, ne jucăm cu copiii noştri, ne vizităm părinţii, prietenii, facem planuri de vacanţă. 
Fie ca Sfânta Sărbătoare a Paştelui să vă aducă vouă şi celor dragi sănătate, pace şi linişte, să vă lumineze sufletul şi viaţa, ocrotindu-vă casele.
Lumina şi căldura Paştelui să ne încălzească sufletele, să ne lumineze minţile, să ne deschidă inimile spre iubire, credinţă, iertare.  Să fim mai buni, să ne bucurăm din plin de frumuseţea tuturor lucrurilor care ne înconjoară şi să dăruim iubire celor dragi. SĂRBĂTORI FERICITE ŞI LINIŞTITE!
Deschideţi ochii pentru a vedea Minunea Învierii, deschideţi-vă inimile pentru ca Lumina Sfântă să vă lumineze sufletul, ridicaţi glasurile pentru a cânta cu toţii

Hristos a Înviat!

1.gif

 

 

Un altfel de sef

Standard
.
1.5.png
.

Super-Șefii – ce fac ei mai bine decât șefii buni?

Așa cum există arbori genealogici, există și arbori de talente. Sunt ca niște hărți de identitate și de valoare – relevante și revelatoare.

 

SUPER-ȘEFII: PRIN CE SE ASEAMĂNĂ ÎNTRE EI

Super-Șefii sunt, desigur, oameni diferiți – au personalități și stiluri diferite. Dar felul în care identifică talentul oamenilor, felul în care îi motivează, îi instruiesc și le potențează abilitățile este mereu același: neconvențional, consecvent și eficace. Stilul lor nu dă greș.

Super-Șefii sunt foarte pasionați și trăiesc pentru ceea ce fac – zi și noapte, sunt mereu cu gândul și cu sufletul la ceea ce le place să facă. Asta respiră, asta trăiesc în fiecare moment al vieții lor, asta îi ridică din pat dimineața. Sunt deschiși și activi, caută talentul oriunde și îl găsesc în cele mai neașteptate locuri, iar felul în care își „intervievează candidații” este eclectic și neobișnuit. Standardele lor sunt înalte și în continuă creștere. Fără încetare, își împing oamenii către cel mai înalt potențial al lor. Oamenilor în care au găsit scânteia pe care o caută, le dau responsabilități pe care alți lideri s-ar teme să le delege. Super-Șeful își va sufleca mânecile și va lucra cot la cot cu tine, va intra în tranșee cu tine, îți va fi exemplu și îți va acorda o atenție croită după nevoile tale, ca să crești și să te dezvolți pe deplin. Super-Șeful te va arunca în apă, iar după ce știi să înoți te va lăsa să pleci pe drumul tău, ca să-ți urmezi destinul. Dar vei face parte din rețeaua sa de specialiști valoroși și veți schimba lumea împreună.

SUPER-ȘEFII: PRIN CE SE DEOSEBESC DE ȘEFII BUNI

Diferența este de mentalitate.

Șefii buni oferă oportunități – dintre cele existente și previzibile. Super-Șefii creează oportunități – pe care le personalizează și le croiesc pe măsura talentului oamenilor lor.

Șefii buni măsoară talentul și engagementul după parametrii clasici, universal valabili, gata definiți și uzitați. Super-Șefii nu au nevoie să măsoare talentul, pentru că îl văd. Lucrează cu el și sunt cu ochii pe el.

Șefii buni țin la bunele practici. Super-Șefii sunt prea puțin interesați de ele. Bunele practici sunt pentru cărări bătătorite, nu pentru căi necunoscute. Nu toate căile trecutului ajung în viitor. Ei știu că sistematizarea excesivă limitează și închide, reduce inovația și libertatea de mișcare.

Șefii buni sunt, în general, buni profesioniști și se străduiesc să-și facă treaba bine și să performeze. Punctul lor slab este că nu pun mare preț pe intuiție, pe curiozitatea lor înnăscută, nu ard, nu au pasiunea care generează și regenerează – pe care Super-Șefii și-o trăiesc din plin.

Super-Șefilor nu le plac ierarhiile. Pasiunea lor îi ține în tranșee, aproape de muncă și de oameni.

Super-Șefii aduc un element unic în ecuație, care trece dincolo de profesionalism – pentru că ține de identitate, de pasiune, de dăruire, de generozitate, de intuiție, de curaj.

SUPER-ȘEFII: CUM GĂSESC TALENTE

Prin practici de angajare neobișnuite.

1.Caută talentul oriunde.
Nicio sursă de talente nu rămâne neexploatată. Viața este o continuă sursă de resurse.Super-Șefii sunt atenți și prezenți pentru a le identifica în jurul lor, în toate circumstanțele, în orice experiență profesională și personală. Cine spune că atunci cînd iei cina în restaurant, la masa alăturată nu se află exact omul de care ai nevoie în echipa ta? Deschide-ți mintea, deschide-ți inima, privește, ascultă, observă, fii atent. Așa se găsesc oamenii cu adevărat talentați, special dăruiți, care schimbă lumea și despre care, de obicei, se spune că sunt excepționali.

2.Caută inteligență, creativitate și flexibilitate, caută dorința de a reuși.
Nu neapărat competență. Nu gata învățat și definitiv format. Oamenii neobișnuit de talentați nu se încadrează în tiparele obișnuite. Super-Șefii au nevoie de oameni cu minte deschisă și ochi proaspeți, care explorează, care abordează problemele din unghiuri diferite, cărora le plac surprizele, învață repede și excelează în tot felul de lucruri. Vor să-i pună în valoare și să profite din plin de creativitatea și resursele lor.

Diplomele, recomandările, acreditările sunt puțin importante. Învingătorul nu se recunoaște după trecut, ci după viitor.
Super-Șefii au nevoie de oameni care se dăruiesc talentului pe care îl au, îl trăiesc cu pasiune și cred în visul lor.

3.Nu au nevoie de o fișă a postului.
Super-Șefii croiesc jobul, uneori chiar organizația, după măsura și talentul omului. Ei identifică talentul adevărat și îi creează, fulgerător, cadrul potrivit în care își poate împlini potențialul și din care își poate aduce cea mai semnificativă și mai eficientă contribuție.

4.Nu fac interviuri de angajare, ci observă oamenii cu atenție.
Super-Șefii recunosc în ceialalți propria pasiune și energie, simt atributele talentului înnăscut.

Desigur, recrutând astfel, Super-Șefii beneficiază nu numai de forța talentului, ci și de forța diversității.

ODATĂ GĂSIT, TALENTUL SE FORMEAZĂ

Vă mai aduceți aminte de ucenicie? Toți oamenii excepționali, care au schimbat lumea, au învățat meserie de la cineva – cineva care i-a pus la treburi importante și a muncit cot la cot cu ei, dezvăluindu-le tainele meșteșugului.
Super-Șefii asta fac: te aruncă în mare. Vor înota alături de tine, din când în când – poate veți realiza împreună anumite părți din proiect. Dar treaba ta ți-o faci tu, nu ei. Vei fi în miezul lucrurilor. Vei munci. Vei crea. Și vei fi ghidat cu încredere, cu generozitate, cu viziune și cu pasiune.

ODATĂ FORMAT, TALENTUL SE ENERGIZEAZĂ

Super-Șefii își inspiră oamenii. Le transmit propria încredere – îi fac să creadă în ei înșiși și să știe că nimic nu le este imposibil, că sunt speciali și aleși. Autenticitatea este foarte importantă, însă. Încrederea în oameni nu poate fi falsificată.
Inspirația de acest fel este un (re)generator de energie.

Super-Șefii au viziune. Ei creează și schimbă lumea. Pentru asta inventează tehnologii, găsesc talente și nu fac compromisuri.

Super-Șefii descătușează talentul, creativitatea și energia celorlalți și îi implică în procesul lor de inovație și de creație – pentru că ei nu cred că au toate răspunsurile și pentru că își iubesc viziunea atât de mult încât vânează toate ideile bune pentru a o aduce la viață. În plus, să învețe de la ceilalți este o bucurie și un mod de a fi pentru ei.

În lumea Super-Șefilor standardele sunt înalte și cresc mereu. Trebuie să vrei să muncești din greu și să excelezi mereu.

ÎN CONCLUZIE, CE FAC SUPER-ȘEFII?

Găsesc oameni neobișnuit de talentați, în locuri neașteptate.
Le creează condiții pentru a crește și a-și îndeplini cel mai înalt potențial.
Îi inspiră cu viziunea lor.
Le descătușează creativitatea și energia.
Creează o cultură a înaltei performanțe.

Astfel, Super-Șefii construiesc organizații flexibile, adaptabile, agile și durabile. Durează ceea ce se schimbă. Dacă a durat, e pentru că s-a schimbat.

Caută-i pe Super-Șefi. Te poți inspira de la ei, chiar dacă nu sunt șefii tăi!

 

Cel mai răscolitor moment din viaţa creştinătăţii

Standard
Paste
PasteÎn această seară am luat parte la unul dintre cele mai răscolitoare momente din viaţa creştinătăţii. După ce am asistat la Punerea în Mormânt a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, creştinii au fost în această seară la Prohodul Domnului. In Sfanta si Marea Vineri, in toate bisericile ortodoxe, se savarseste Denia Prohodului Domnului. Prohodul este slujba de inmormantare a Mantuitorului Iisus Hristos. Versurile Prohodului au fost compuse de Sfantul Ioan Damaschin. Textul Prohodului este impartit, ca structura, in trei parti, prima parte avand 73 de strofe, a doua parte 60 de strofe si a treia parte 43 de strofe. Prima strofa a fiecarei stari este reluata si la sfarsitul ei.
PasteProhodul a fost tiparit pentru prima data in tara noastra pe 6 februarie 1836, de catre ieromonahul Macarie, prin purtarea de grija a episcopului Chesarie Capatana al Buzaului. A fost retiparit in alte doua editii in 1846 si 1853, de catre Anton Pann, insa prima editie ramane normativa pana astazi.
Vinerea Mare este o zi de doliu pentru întreaga creştinătate pentru că atunci Iisus Hristos a fost răstignit. De aceea, în Bisericile Ortodoxe , Vinerea Mare este singura zi din an în care nu se oficiază slujba Liturghiei, deoarece Liturghia înseamnă jertfă și, potrivit tradiției creștine, într-o singură zi nu se pot împlini două jerfe. 
PasteÎn Vinerea Mare creştinii ortodocşi rememorează deopotrivă, suferinţele şi umilinţele îndurate de Mântuitorul Iisus pentru noi și  pentru mântuirea noastră. De asemenea, în Vinerea Mare, creștinii rememorează  durerea imensă a Maicii Domnului, martoră la suferinţele fiului ei crucificat.

linie

Iisus a fost învinovățit de martorii mincinoși de blasfemie

În timpul cercetării, după ce Iisus a fost dus la arhiereul Ana, acesta L-a trimis la  Caiafa, alt arhiereu, care L-a scuipat şi l-a umilit. Cei doi arhierei au încercat să-L învinovăţească pe Iisus de lucruri pe care nu le-a înfăptuit : au adus doi martori mincinoşi care au susţinut că Iisus s-a lăudat cu o blasfemie şi ar fi spus : ”Stricaţi Templul acesta şi în trei zile îl voi ridica”. Totodată, Iisus ar fi  mărturisit ferm că El este Fiul Omului. Deoarece  arhiereii n-au  găsit o dovadă a vinovăţiei Mântuitorului, L-au trimis pe Iisus la Pillat, guvernatorul roman al Provinciei Iudeea. Acesta L-a biciuit, apoi L-a întrebat ”dacă este Împăratul iudeilor”. Iisus a precizat: :”Sunt împărat veşnic, dar Împărăţia mea nu este în lumea aceasta”. Evangheliștii menționează că, ore în şir, arhiereii au continuat să-l batjocorescă  pe Iisus.  

Pillat a rostit sentința și L-a trimis pe Iisus la locul osândei

Arhiereii L-au batjocurit pe Iisus ore în șir. În cele din urmă, Pillat a rostit sentinţa şi Hristos a fost trimis spre locul osândei: El purta  pe cap o cunună de spini şi crucea osânditului  în spate, legată de mâinile întinse. La ceasul al treilea, Iisus a ajuns la locul Căpăţânei: aici a fost răstignit între doi tâlhari, deoarece arhiereii voiau să-i  convingă pe cei din jur că Iisus este un răufăcător. În acele vremuri, răstignirea nu era practicată la evrei, iar în  Palestina această pedeapsă era aplicată doar de autoritatea romană. Condamnatul la moarte pe cruce era dezbrăcat de haine, era biciuit  şi trebuia să parcurgă drumul până la locul execuţie cu crucea în spate, legată de mâinile întinse. În final, sentinţa era adusă la cunoştinţa auditoriului într-un loc public.  

 Mulţimea şi soldaţii L-au umilit pe Iisus în timpul supliciului

A rămas în istoria creştinătăţii un alt gest al umilinţei la care a fost supus Hristos: când I-a fost sete, Mântuitorului i-au dat să bea oţet amestecat cu fiere.

La moartea lui Iisus au apărut semne miraculoase

Evangheliştii au menţionat în evangheliile lor că, după moartea lui Iisus, au apărut mai multe semne miraculoase: s-a rupt catapeteasma Templului, apoi, s-a cutremurat pământul şi s-au despicat pietrele. 

Iudeii aveau motive să-i grăbească moartea lui Iisus  

În timpul supliciului, iudeii se temeau că trupurile osândiţilor vor rămâne pe cruce în ziua următoare, când ei prăznuiau Paştele. De aceea, ei au intervenit și l-au convins pe Pillat ca osândiţii să fie coborâţi de pe cruce, pentru a le grăbi moartea. În acea vreme, exista obiceiul ca osândiţilor să li se zdrobească fluierele picioarelor; Iisus însă, murise. Pentru a se convinge că Iisus a murit, un soldat L-a împuns cu suliţa între coaste.

Trupul lui Iisus, îngropat de doi discipoli

În acea vreme se împlinea o  tradiție ca, după ce era coborât după cruce, trupul oricărui decedat să fie aruncat într-o groapă comună alături de crucea şi cu uneltele cu care a fost executat. În această privință mai exista o alternativă: trupul mortului putea fi încredințat unei persoane care dorea să-l îngroape.

Cei doi discipoli au împlinit ritualul îngropării lui Iisus

Din Sfintele Evanghelii aflăm că doi discipoli, Iosif din Arimateea l-a coborât pe Iisus de pe cruce; el  a fost ajutat de Nicodim, care  i-a uns trupul lui Iisus cu arome. În continuare, după tradiția iudaică, cei doi discipoli au înfăşurat corpul lui Iisus într-un giulgiu, iar capul într-o mahramă.  Sfintele Evanghelii menționează că, după împlinirea întregului ritual, cei doi discipoli L-au îngropat pe Iisus.     

Ultima zi de vineri din Postul Mare, numită Vinerea Paștelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră  sau Vinerea Seacă este ziua în care Hristos a fost răstignit. El a murit pe cruce pentru a răscumpăra neamul omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc

linie

PastePatimile lui Iisus sunt sfinte, mântuitoare şi înfricoşetoare. Patimile Lui Iisus sunt sfinte pentru că El   a suferit deși era  nevinovat. Totodată, Sfinţii părinţi consideră că Pătimirile lui Hristos sunt mântuitoare şi pentru faptul că, ore în şir, Iisus ca om nu s-a despărţit de Dumnezeu -Tatăl. Mai mult, orele pătimirilor Sale sunt înfricoşătoare, pentru că Cel care a pătimit cu trupul nu este numai om, ci este Dumnezeu-omul.

PasteSfânta zi de Vineri este o zi de doliu pentru toţi creştinii din lumea întreagă, căci noi rememorăm toate suferinţele îndurate de Iisus pentru noi, din iubirea lui nemărginită pentru noi toţi, ca prin ele să fim dezrobiţi din robia păcatului şi a morţii.  Cu toate acestea, învăţăm de la Iisus să-i iertăm pe duşmani. Atunci, în plină suferinţă, Hristos s-a adresat tatălui ceresc: „Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac.” Cu ultimele puteri, Mântuitorul a rostit cuvintele: ”Săvârşitu-s-a”! Şi-a înclinat  capul şi Şi-a dat duhul. Ca o ultimă dovadă a umilinţei, Pillat a scris pe crucea Mântuitorului : Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”.

linie

Slujba s-a  încheiat cu procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului. În cadrul procesiunii, sunt făcute patru opriri și, la fiecare oprire, este rostită o rugăciune. După procesiune, toți credincioșii prezenți trec pe sub Sfântul Epitaf, la intrarea în lăcașul de cult.

Sfântul Epitaf înseamnă acoperământ de mormânt, aceasta fiind semnificația în limba greacă a Epitafului. Deci, trecerea pe sub Sfântul Epitaf se face pentru a arăta că cei prezenți participă la suferințele și la moartea lui Hristos, trecând prin mormântul Mântuitorului pentru a învia împreună cu El.

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pe cruce după firea omenească, iar Prohodul Domnului este un fel de slujbă de înmormântare, în care se pomenește importanța morții Mântuitorului, care s-a făcut pentru oameni și pentru mântuirea lor.

linie

SARBATOARE LUMINATA !

Paste

 

 

Intrebari de lider

Standard
lider

Un lider e la fel de bun ca întrebările pe care le adresează

lider

Dacă pornești de la informații greșite, vei obține concluzii greșite. Același principiu se aplică și comunicării: dacă adresezi întrebarea greșită, nu vei primi răspunsul la care speri.

Întrebările bune se află în centrul comunicării și a schimbului eficient de informații. Folosind întrebările corecte într-un anumit context, poți obține informații mai detaliate, poți construi relații mai puternice, gestiona mai eficient oamenii și îi poți ajuta și pe alții să învețe.

Deseori, uităm să facem ceea ce știm foarte bine: să adresăm întrebări.

Creierul adoră întrebările – așa accelerăm învățarea. Așadar, adresezi întrebări? Pun pariu că da! Dar adresezi întrebările potrivite?

LIDERUL ȘI ECHIPA

O companie al cărei lider nu invită echipa să adreseze întrebări este destinată să trăiască mai puțin.

Să întrebi pare destul de simplu iar să ai parte de un „da” sau „nu” din partea cuiva nu este o știință complicată. Însă să obții răspunsuri relevante, care să te ajute să înțelegi corect o situație, este o artă și necesită exercițiu. Din perspectiva angajaților, chiar și întrebările simple le pot provoca anxietate, mai ales dacă percepția este că cel care le adresează are toată puterea.

Oamenii tăi sunt plini de idei, intuiții, gânduri și sentimente care alcătuiesc pulsul adevărat al organizației. În plus, sunt o sursă incredibilă de rezolvare a problemelor și de inovare. S-ar putea să nu-ți spună ce au în minte în ordinea exactă, cu profunzime și cu detaliile pe care le preferi, de aceea instrumentul pe care îl ai la îndemână sunt întrebările țintite, care pot stimula, desena și conduce discuțiile.

Încurajarea întrebărilor la momentul potrivit este o artă subtilă. Dacă vei implementa o cultură a comunicării în organizație, echipa ta va simți încredere și validare, nu frică și intimidare. În plus:

  1. Întrebările generează idei

Schimbarea are loc atunci când examinăm lucrurile cu o lentilă critică. Multe dintre cele mai bune idei ale lumii au prins contur tocmai pentru că cineva a contestat statu-quo-ul și a întrebat dacă lucrurile pot fi făcute și altfel.

O singură voce nu este suficientă pentru a genera o idee grozavă. De aceea este vital ca tu, lider, să te înconjori de oameni dispuși să adreseze întrebări creative, care pot reformula și, astfel, crea un produs final mai bun. Pentru că întrebările sunt adesea considerate „confruntări” și nimeni n-ar vrea să-și supere „șeful”, este important ca liderii să considere întrebările oneste drept o provocare productivă, să stabilească tonul și să creeze un cadru sigur de comunicare.

  1. Întrebările dezvăluie ceea ce lipsește

Deși se concentrează pe luarea deciziilor cheie, uneori liderii nu reușesc să vadă modul în care acțiunile lor îi afectează pe ceilalți. Inițierea unui dialog și încurajarea echipei să adreseze întrebări îi va oferi șansa de a fi flexibil și de a repara o problemă, înainte de a fi prea târziu.

  1. Întrebările creează claritate – și o performanță mai bună

Organizațiile sunt mai funcționale atunci când toți membrii echipei înțeleg obiectivele companiei și le este clar care este rolul lor în implementarea acestora. De multe ori, aceasta înseamnă să adreseze întrebări pentru a obține claritatea care generează angajamentul.

„Alte întrebări?”

În mod ironic, aceasta este una dintre cele mai inutile întrebări. Deseori este considerată o formalitate. Înlocuiește-o cu întrebările potrivite și, vei vedea, vei primi răspunsuri la care nu te așteptai.

Acum, o ultima întrebare: Dacă cineva ar întreba pe pe cei din cercul tău – familie, prieteni, colegi, clienți, antreprenori, cine adresează cele mai bune întrebări, ar răspunde că tu ești acela? Dacă nu, exersează întrebările, încurajează-ți și echipa și veți câștiga acest titlu.

Pentru că cine adresează întrebări, conduce, de fapt, discuția!lider