Vorbe dinafara

Standard

0

Sindicatele si criza,sau criza sindicalismului?

Sunt deja mulţi ani de zile de când sunt implicat in ceea ce inseamna negocieri cu administratia. În special cu ocazia renegocierii anuale a contractelor colective de muncă, dar în multe cazuri şi pe parcursul întregului an. Am avut aşadar ocazia să cunosc pe reprezentantii administratiei cat si pe cei ai sindicatuli, să negociez cu ei. Şi nu vreau să ascund faptul că de foarte multe ori am trăit frustrări, datorită atitudinii total neconstructive a unor reprezentanţi ai sindicatului cat si a administratiei, datorită lipsei totale de înţelegere a realităţilor  de către unii dintre aceştia, dar mai ales datorită înţelegerii total eronate a rolului pe care noi, ca sindicat, trebuie să îl avem.

Angajatorul “trebuie” să ne dea! Angajatorul „trebuie” să ne înţeleagă! Angajatorul era cel mai adesea în opinia sindicatului “omul negru”, cel care trebuie învinuit pentru toate eşecurile noastre, cel care trebuie să ne rezolve problemele, indiferent că are sau nu capacitatea să o facă.

Nu vreau să diluez importanţa sindicatelor pentru o economie sănătoasă, cu atât mai puţin rolul istoric pe care l-au avut în îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, protecţia socială sau siguranţa muncii. Nu vreau nici să-i includ pe toţi sindicaliştii în aceeaşi oală, pentru simplul motiv că am cunoscut în timp oameni de foarte bună calitate printre ei.

Dar din păcate, şi în cazul acesta, excepţia doar confirmă regula, iar marea parte a reprezentanţilor sindicatelor cu care am interrelaţionat m-au făcut adesea să mă întreb: “Până când?” şi “Când îi va trage şi pe ei cineva la răspundere pentru lipsa de responsabilitate socială de care dau dovadă?”

Majoritatea reprezentanţilor sindicatelor din România (şi din păcate nu numai) au pierdut sensul adevăratului lor rol şi s-au transformat într-un simplu mecanism de presiune pentru creşteri salariale. Adevăratul rol al sindicatelor are o profundă componentă socială. Sindicatele ar trebui să militeze pentru condiţii mai bune de muncă, condiţii salariale decente în raport cu munca prestată, împiedicarea abuzurilor de orice fel din partea angajatorilor, dar mai ales asigurarea unei stabilităţi a locurilor de muncă pe termen lung. Asta reprezintă în înţelegerea mea principala dovadă a responsabilităţii sociale: să-i garantez membrului meu de sindicat că va avea un loc de muncă şi mâine şi poimâine…

Noi si statul

Standard

7

Ce este statul?

 

 De la intrebarea asta porneste relatia noastra cu el. Este „mana care ne hraneste”? Este partenerul nostru? Sau este administratorul unei averi ce ne apartine noua, nu lui?

Eu vad asa relatia asta: noi suntem mosierii unei averi primite de generatii, iar unii dintre noi, la 4-5 ani, doresc sa fie argatii mosiei noastre.

Sa nu te duci la vot sa ii alegi e ca si cum nu-ti pasa de mosia primita in dar. Unii nu pun pret pe aceasta alegere si cred ca alegerea lor nu conteaza. De fapt nu cred ca le pasa de averea care ii defineste ca cetatean – mosier.

Aceasta avere creste sau scade. De ani buni ne indatoreaza argatii cu sume despre care UE zice sa nu treaca de 3% din PIB. Argatii  vor insa mai mult pentru ca si-au facut un mecanism prin care mosia noastra trece in curtea lor. Si tipa ca nesatuii ca suntem colonie pentru ca UE nu-i lasa sa fure mai mult.

Deoarece unii din mosieri vor pensii si salarii fara sa contribuie la averea comuna, argatii de azi se folosesc de atitudinea acestora si de niste televiziuni create de noi si 2-3 de catre ei, ca sa-si spele dosarele de hoti, afirmand ca si asta este dreptul lor, ca argati alesi.

Dosare prin care au fost descoperiti ca si-au luat din mosia noastra atat de mult, incat putini mosieri au domenii ce se intind pe 3 strazi cum are argatul sef de Teleorman. Si asta dintr-o simbrie de argat.

Iar „Avocatul” Mosierilor – Cetateni zice ca apara dreptul oricarui hot de pe mosia noastra sa fie nu numai un argat marunt, da chiar argat-ministru si, de ce nu, argat-sef de stat. De te intrebi daca a ajuns avocatul argatilor sau mai e „Avocatul” Mosierilor – Cetateni?

Eu zic sa concediem argatii astia constituiti in partide si pe avocatul lor, platit de noi, pentru a nu saraci mai mult si pentru a da mostenire generatiilor viitoare o mosie fara datorii, cu drumuri bune si cai ferate rapide, generatii care sa poata fi mai educate si mai sanatoase decat noi.

Cu atitudinea de mosier – proprietar am iesit din nou in strada duminica si am cerut ca mai intai argatii rosii sa-si retraga ordonantele despre care spunem ca sunt o mizerie.

Restul curateniei depinde de noi, mai ales cand ne vom alege din nou argatii.

Negocieri colective

Standard

9

Ce sunt negocierile colective?

Negocierile colective sunt negocierile dintre angajator sau organizaţia patronală şi sindicat ori organizaţia sindicală sau reprezentanţii angajaţilor, după caz, care urmăreşte reglementarea relaţiilor de muncă ori de serviciu dintre cele două părţi, precum şi orice alte acorduri în probleme de interes comun.

La negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de muncă părțile sunt egale și libere. Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.

Este permis accesul la informaţiile necesare pentru negocierea contractelor colective de muncă?

În conformitate cu Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaţilor, art. 5, în întreprinderile cu minim 20 de angajați, angajatorii au obligația să informeze și să consulte reprezentanții angajaților, potrivit legislatiei în vigoare, cu privire la:

  • evoluția recentă și evoluția probabilă a activităților și situației economice a întreprinderii;
  • situația, structura și evolutia probabilă a ocupării forței de muncă în cadrul întreprinderii, precum și cu privire la eventualele măsuri de anticipare avute în vedere, în special atunci când există o amenințare la adresa locurilor de muncă;
  • deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii, în relațiile contractuale sau în raporturile de muncă, inclusiv cele vizate de legislația româna privind procedurile specifice de informare și consultare în cazul concedierilor colective și al protecției drepturilor angajaților, în cazul transferului întreprinderii.

Nerespectarea de către angajator a obligației de a transmite reprezentanților angajaților informațiile prevăzute mai sus se sancționează de către Inspecția Muncii, cu amendă de la 1.000 lei la 20.000 lei.

Ce este contractul colectiv de muncă?

Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia patronală şi reprezentanţii angajaţilor, prin care se stabilesc clauze privind drepturile şi obligaţiile ce decurg din relaţiile de muncă. Prin încheierea contractelor colective de muncă se urmăreşte promovarea şi apărarea intereselor părţilor semnatare, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă, în vederea asigurării păcii sociale.

Convenţia încheiată în formă scrisă între organizaţiile sindicale ale funcţionarilor publici sau ale funcţionarilor publici cu statut special, reprezentanţii acestora şi reprezentanţii autorităţii ori instituţiei publice se numește acord colectiv. Mai multe informații…

Care este durata unui contract colectiv de muncă?

Conform legii române, contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni şi mai mare de 24 de luni. Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.

Contractele colective de muncă se pot negocia la nivel de unităţi, grupuri de unităţi şi sectoare de activitate. Negocierea colectivă este obligatorie numai la nivel de unitate, cu excepţia cazului în care unitatea are mai puţin de 21 de angajaţi.

Iniţiativa negocierii aparţine angajatorului sau organizaţiei patronale. În cazul în care angajatorul sau organizaţia patronală nu iniţiază negocierea, aceasta va începe la cererea scrisă a organizaţiei sindicale reprezentative sau a reprezentanţilor angajaţilor, în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la comunicarea solicitării. Refuzul angajatorului de a începe negocierea contractului colectiv de muncă se sancționează cu amendă cuprinsă între 5.000 lei şi 10.000 lei. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către Inspecţia Muncii.

Ce se stabilește prin contractele colective de muncă?

Conform Codului Muncii (articolului 229, alineatul 1), contractele colective de muncă pot conține clauze privind conditiile de muncă, salarizarea, precum si alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă (durata normală/redusă a muncii, munca suplimentară, munca în timpul nopții, concediul de odihnă/alte concedii și zile libere, securitatea și sănătatea în muncă, comitetele de sănătate și securitate în muncă, echipamentul individual de protecție și a echipamentului de lucru, pauza de masă și repausul zilnic/săptămânal, examenele medicale periodice, igiena muncii, condiții sociale, munca în condiții deosebite, organizarea și normarea muncii, evaluarea salațiaților, măsuri de protecție socială, piederea temporară a capacității de muncă,  munca persoanelor cu handicap, ajutoare materiale, munca și protecția femeilor și tinerilor, încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului indiviual de muncă,  angajarea și încadrarea personalului, verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea, perioada de probă, cheltuieli de delegare/detașare, suspendarea/ încetarea contractului individual de muncă, demisia, munca prin agent de muncă temporara, munca la domiciliu, abateri disciplinare şi sancţiuni la locul de muncă, soluționarea plângerilor, concedieri colective, protejarea forței de muncă, formarea profesională, drepturi și imunități sindicale, informarea salariaților cu privire la regulamentul intern, reprezentarea salariaților, informarea și consultarea angajaților, comunicările în cadrul întreprinderii, participarea la acțiuni colective, drepturile și obligațiile părților etc.). Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.

Prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani şi în natură, altele decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare pentru categoria respectivă de personal.

Prevederile legale referitoare la drepturile angajaţilor din contractele colective de muncă au un caracter minimal. Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior. Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.

Cine beneficiază de prevederile contractelor colective de muncă?

Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte:

  • pentru toţi angajaţii din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
  • pentru toţi angajaţii încadraţi în unităţile care fac parte din grupul de unităţi pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
  • pentru toţi angajaţii încadraţi în unităţile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă şi care fac parte din organizaţiile patronale semnatare ale contractului.

La fiecare dintre nivelurile de mai sus se încheie şi se înregistrează un singur contract colectiv de muncă.

Care sunt părțile unui contract colectiv de muncă?

Părţile contractului colectiv de muncă sunt angajatorii şi angajaţii, reprezentaţi la negocieri după cum urmează:

A. din partea angajatorilor:

  • la nivel de unitate, de către organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de funcţionare, după caz;
  • la nivel de grup de unităţi, de către angajatori care au acelaşi obiect principal de activitate, conform codului CAEN, constituiţi voluntar sau conform legii;
  • la nivel de sector de activitate, de către organizaţiile patronale legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi;

B. din partea angajaţilor:

  • la nivel de unitate, de către sindicatul legal constituit şi reprezentativ potrivit prezentei legi sau de către reprezentanţii angajaţilor, după caz;
  • la nivelul grupurilor de unităţi, de către organizaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative la nivelul unităţilor membre ale grupului;
  • la nivel de sector de activitate, de către organizaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi.

În unităţile în care nu există sindicate reprezentative negocierea contractului colectiv de muncă se face după cum urmează:

  • dacă există un sindicat constituit la nivel de unitate, afiliat la o federaţie sindicală reprezentativă în sectorul de activitate din care face parte unitatea, negocierea se face de către reprezentanţii federaţiei sindicale, la solicitarea şi în baza mandatului sindicatului, împreună cu reprezentanţii aleşi ai angajaţilor;
  • dacă există un sindicat neafiliat la o federaţie sindicală reprezentativă în sectorul de activitate din care face parte unitatea sau nu există niciun sindicat, negocierea se face numai de către reprezentanţii angajaţilor.

În cazul în care la nivelul grupului de unităţi nu există organizaţii sindicale reprezentative care să reprezinte cel puţin jumătate din numărul total de angajaţi ai grupului de unităţi, la negocierea contractului colectiv de muncă salariaţii sunt reprezentaţi după cum urmează:

  • de către reprezentanţii mandataţi de organizaţiile sindicale reprezentative din cadrul fiecărei unităţi care au decis constituirea grupului;
  • pentru unităţile membre ale grupului în care nu există sindicate reprezentative, dar există sindicate afiliate la federaţii sindicale reprezentative în sectorul de activitate în care s-a constituit grupul, angajaţii sunt reprezentaţi de către federaţiile sindicale respective, în baza solicitării şi mandatului sindicatelor, şi de reprezentanţii angajaţilor din respectivele unităţi.

Federaţiile sindicale reprezentative la nivelul sectoarelor de activitate conform prezentei legi pot participa la negocierea contractelor colective de muncă la nivel de grupuri de unităţi în care au sindicate afiliate, la solicitarea şi în baza mandatului din partea acestora. Confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional conform prezentei legi pot participa la negocierea contractelor colective de muncă la nivelul sectoarelor de activitate în care au federaţii membre, la solicitarea şi în baza mandatului din partea acestora.

Conform principiului recunoaşterii reciproce orice organizaţie sindicală legal constituită poate încheia cu un angajator sau cu o organizaţie patronală orice alte tipuri de acorduri, convenţii sau înţelegeri, în formă scrisă, care reprezintă legea părţilor şi ale căror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizaţiilor semnatare.

Nedepunerea spre publicare de către părţile semnatare a contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi sau sector de activitate se sancționează cu amendă de 3.000 lei. Responsabilitatea revine solidar părţilor. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către Inspecţia Muncii.

Contractul colectiv de muncă nu poate fi denunţat unilateral. Litigiile în legătură cu executarea, modificarea sau încetarea contractului colectiv de muncă se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente.

Ce sunt conflictele colective de muncă?

Legea definește definește conflictul de muncă drept conflictul dintre angajaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sau de serviciu.

Conflictele de muncă pot fi:

  • conflicte colective de muncă – conflictele de muncă ce intervin între angajaţi şi angajatori, care au ca obiect începerea, desfăşurarea sau încheierea negocierilor privind contractele ori acordurile colective de muncă;
  • conflicte individual de muncă – conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.

Dreptul angajaţilor de a declanşa conflicte colective de muncă în legătură cu începerea, desfăşurarea şi încheierea negocierilor contractelor colective de muncă este garantat de lege. Conflictele colective de muncă pot avea loc pentru apărarea intereselor colective cu caracter economic, profesional sau social.

În cazul conflictelor colective de muncă angajaţii sunt reprezentaţi de organizaţiile sindicale reprezentative sau reprezentanţii angajaţilor, după caz, care participă la negocierile colective ale contractului sau acordului colectiv de muncă aplicabil. Mai multe informații…

Când pot fi declanșate conflicte colective de muncă?

Conform legii, conflictele colective de muncă pot fi declanşate în următoarele situaţii:

  • angajatorul sau organizaţia patronală refuză să înceapă negocierea unui contract ori acord colectiv de muncă, în condiţiile în care nu are încheiat un astfel de contract sau acord ori cel anterior a încetat;
  • angajatorul sau organizaţia patronală nu acceptă revendicările formulate de angajaţi;
  • părţile nu ajung la o înţelegere privind încheierea unui contract sau acord colectiv de muncă până la data stabilită de comun acord pentru finalizarea negocierilor.

Pe durata valabilităţii unui contract sau acord colectiv de muncă angajaţii nu pot declanşa conflictul colectiv de muncă.

Ce este greva?

Prin grevă se înţelege orice formă de încetare colectivă şi voluntară a lucrului într-o unitate.

Greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile obligatorii prevăzute de lege, numai după desfăşurarea grevei de avertisment şi dacă momentul declanşării acesteia a fost adus la cunoştinţa angajatorilor de către organizatori cu cel puţin două zile lucrătoare înainte.

Hotărârea de a declara greva se ia de către organizaţiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de muncă, cu acordul scris a cel puţin jumătate din numărul membrilor sindicatelor respective. Pentru angajaţii unităţilor în care nu sunt organizate sindicate reprezentative, hotărârea de declarare a grevei se ia de către reprezentanţii angajaţilor, cu acordul scris a cel puţin unei pătrimi din numărul angajaţilor unităţii sau, după caz, ai subunităţii ori compartimentului. Mai multe informații…

De câte feluri este greva?

Grevele pot fi de avertisment, de solidaritate şi propriu-zise.

Greva de avertisment nu poate avea o durată mai mare de două ore, dacă se face cu încetarea lucrului, şi trebuie, în toate cazurile, să preceadă cu cel puţin două zile lucrătoare greva propriu-zisă. Greva de solidaritate poate fi declarată în vederea susţinerii revendicărilor formulate de angajaţii din alte unităţi aparţinând aceluiaşi grup de unităţi sau sector de activitate. Greva de solidaritate nu poate avea o durată mai mare de o zi lucrătoare şi trebuie anunţată în scris conducerii unităţii cu cel puţin două zile lucrătoare înainte de data încetării lucrului.

În ce condiții poate fi declarată greva?

Greva poate fi declarată numai pentru interese cu caracter profesional, economic şi social ale angajaţilor. Greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice. Participarea la grevă este liberă. Nimeni nu poate fi constrâns să participe la grevă sau să refuze să participe.

Angajaţii care nu participă la grevă îşi vor continua activitatea. Angajaţii aflaţi în grevă trebuie să se abţină de la orice acţiune de natură să împiedice continuarea activităţii de către cei care nu participă la grevă. Conducerea unităţii nu poate încadra alţi angajaţi care să îi înlocuiască pe cei aflaţi în grevă. Pe toată durata participării la grevă contractul individual de muncă sau raportul de serviciu, după caz, al angajatului se suspendă de drept. Pe perioada suspendării se menţin doar drepturile de asigurări de sănătate.

Participarea la grevă sau organizarea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor de serviciu ale angajaţilor şi nu atrage posibilitatea sancţionării în niciun fel a acestora. Aceste dispoziții însă nu se aplică dacă greva este declarată ilegală.

Organizatorii grevei au obligaţia ca pe durata acesteia să protejeze bunurile unităţii şi, împreună cu conducerea unităţii, să asigure funcţionarea continuă a utilajelor şi a instalaţiilor a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viaţa sau pentru sănătatea oamenilor.

Ce poate face angajatorul în cazul unei greve?

Dacă angajatorul apreciază că greva a fost declarată sau se derulează cu nerespectarea legii, acesta se va putea adresa tribunalului în a cărui circumscripţie se află unitatea în care s-a declarat greva cu o cerere prin care se solicită instanţei încetarea grevei. În cazul în care dispune încetarea grevei ca fiind ilegală, instanţa, la cererea celor interesaţi, poate obliga organizatorii grevei şi angajaţii participanţi la greva ilegală la plata despăgubirilor. Pentru pagubele materiale provocate de către participanţii la grevă, angajatorul se poate adresa instanţei competente pentru despăgubiri.

Cine nu poate declara greva?

Nu pot declara grevă: procurorii, judecătorii, personalul militar şi personalul cu statut special din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, al Ministerului Administraţiei şi Internelor, al Ministerului Justiţiei şi din instituţiile şi structurile din subordinea sau coordonarea acestora, inclusiv al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, al Serviciului Român de Informaţii, al Serviciului de Informaţii Externe, al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, personalul angajat de forţele armate străine staţionate pe teritoriul României, precum şi alte categorii de personal cărora li se interzice exercitarea acestui drept prin lege.

În unităţile sanitare şi de asistenţă socială, de telecomunicaţii, ale radioului şi televiziunii publice, în transporturile pe căile ferate, în unităţile care asigură transportul în comun şi salubritatea localităţilor, precum şi aprovizionarea populaţiei cu gaze, energie electrică, căldură şi apă, greva este permisă cu condiţia ca organizatorii grevei să asigure serviciile, dar nu mai puţin de o treime din activitatea normală.

Angajaţii din unităţile sistemului energetic naţional, din unităţile operative de la sectoarele nucleare, din unităţile cu foc continuu pot declara grevă cu condiţia asigurării a cel puţin unei treimi din activitate, astfel încât să nu pună în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor şi să asigure funcţionarea instalaţiilor în deplină siguranţă.

Sindicatele din Romania – Scurta analiza de imagine

Standard

7

In 1989, pentru prima data dupa 45 de ani de bezna, in care apararea drepturilor salariatilor si sindicalizarea a fost o gluma, clasa muncitoare a Romaniei a avut libertatea sa se organizeze in sindicate adevarate, pe bresle si domenii de activitate, grupate apoi in federatii si confederatii la nivel national, care sa le confere legitimitate si putere.

Privind tabloul general actual, avem urmatoarea insiruire de acronime: BNS, CNSLR,FSLI, SNFP, FNSA, FEN, FML, SNPPC, CSMR si multe altele. Unele mai cunoscute auzului, altele deloc. Cele mai multe datand din anii ’90, cand erau principalele generatoare de stiri de pe toate canalele de comunicare, in anii marilor privatizari, cand gigantii economiei comuniste erau vanduti strainilor si/sau devalizati si aruncati la fier vechi, facand loc viitoarelor malluri si centre comerciale, iar zeci de mii de oameni erau trimisi in somaj.

Odata ce industria autohtona a fost aproape total distrusa si in Romania au venit mii de companii straine, cele mai vehemente sindicate au ramas cele care ii reprezinta in majoritate pe lucratorii statului (semn ca muncitorii la patron sunt multumiti de conditiile si salariile oferite?…). Lupta sindicala se poarta, de zece ani incoace, pe o lege a salarizarii bugetarilor, care nu s-a finalizat nici in prezent, si pe contractele colective de munca pe care cele doua parti le incheie la fiecare inceput de an, prilej de a mai face putina presiune pentru cativa lei in plus la salarii.

Marile confederatii din Romania au esuat si in timpul crizei financiare din anii trecuti, cand pe strazile tarilor europene marsaluiau sute de mii de oameni nemultumiti de concedierile masive si taierile de salarii. In Romania , chiar si dupa cea mai dura masura guvernamentala de redresare a economiei – taierea salariilor cu 25%, sindicatele nu au reusit sa stranga 15.000 de oameni in fata Palatului Victoria, care sa-si strige nemultumirile.

Scurta lectie de pierdere a increderii

Ce s-a intamplat cu increderea pe care sindicatele o insuflau muncitorilor in anii ’90, cu forta si cu puterea cu care liderii sindicali luptau pentru drepturile salariatilor, cu care daramau guverne si schimbau legi? In primul rand, trebuie sa luam in calcul relatia liderilor cu membrii de sindicat. Intr-o organizatie a carei principala menire este sa lupte pentru drepturi, libertate si echitate, trebuie sa se regaseasca toate aceste valori si sa se aplice. Liderii de sindicat alesi pe viata in functii, averile incompatibile cu veniturile declarate pe care le au si, mai ales, desele vizite la DNA si chiar inchisoarea, pentru unii dintre ei, au erodat cel mai important liant dintre organizatiile sindicale si cei pe care ii reprezinta: increderea. Sefi de sindicate care detin vile cu trei etaje si care se duc in Porsche la negocieri cu patronii pentru a salva joburile catorva muncitori platiti cu salariul minim pe economie creeaza o imagine stramba si greu de digerat.

Apropierea, pe fata si asumata de altfel, a liderilor sindicali de clasa politica, pana la intrarea acestora in partide si asezarea lor pe scaune guvernamentale si parlamentare indica din nou o situatie care tine de absurd. Sub pretextul ca din aceste pozitii ii pot ajuta “mai eficient” pe cei pe care ii reprezinta, cei care au ales calea politicii nu au demonstrat decat ca puterea este naucitoare si ca interesele personale sunt intotdeauna mai puternice decat cele ale multimii.

Iar intrarea Romaniei in UE, in 2007, a deschis in curtea sindicatelor un robinet greu de ignorat: fondurile europene. Cateva miliarde de euro au fost destinate oamenilor muncii, pregatirii lor profesionale, incluziunii sociale a grupurilor defavorizate si recalificarii celor care nu-si mai gasesc locul pe piata muncii. Proiectele europene derulate de organizatiile sindicale, mai mici sau mai mari, reprezentative sau nu, se succed de cativa ani pe banda rulanta. Intr-o tara in care un sfert din muncitori castiga salariul minim pe economie, in care se creeaza putine locuri noi de munca si in care procentul de analfabeti este cel mai ridicat din Europa, astfel de initiative fac bine la imagine, iar obligativitatea promovarii lor in mass-media mai aduc in atentia publica sindicatele din Romania. Din pacate, insa, rezultatele acestor proiecte cu titluri care suna foarte bine sunt dificil de masurat si aproape niciodata verificate.

Instrumentele pe baza carora functioneaza orice miscare sindicala dintr-o democratie sunt dialogul, negocierea si protestul, cu forma lui cea mai acuta – greva generala. In Romania, sindicatele se confunda cu niste nume de lideri, care au stiut sa-si consolideze imaginea de-a lungul anilor si cu niste acronime sub ele, pe care de cele mai multe ori nici propriii membri nu stiu sa le descifreze. Iar rarele greve generale care au fost organizate in ultimii ani au fost spontane (pentru a evita parcurgerea pasilor legali pentru declansarea lor), s-au terminat repede si de cele mai multe ori doar cu promisiuni, dar au fost, ulterior, declarate ilegale in instanta (tocmai din cauza nerespectarii pasilor legali).

Negocierea CCM 2017-2018

Standard

1

Cadru legal de negociere a CCM 2017-2018

In vederea cresterilor salariale in anul acesta,2017,este necesar sa se respecte urmatorul cadru legal:

„Art.58. – (1) Pentru anul 2017, operatorii economici care aplică prevederile Ordonanței Guvernului nr.26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările ulterioare, pot prevedea, în bugetul de venituri și cheltuieli, majorarea cheltuielilor de natură salarială față de nivelul prevăzut în ultimul buget de venituri și cheltuieli aprobat conform prevederilor legale, astfel:
a) cu sume reprezentând creșteri ale câștigului mediu brut pe salariat aferente creșterii datorate majorării salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată și altor cheltuieli de natură salarială, numai pentru personalul care intră sub incidența acestor reglementări;
b) cu sumele reprezentând creșteri ale cheltuielilor de natură salarială aferente reîntregirii acestora, pentru întregul an 2017, determinate ca urmare a acordării unor creșteri salariale sau/și a creșterii numărului de personal în anul 2016, cu condiția de a prevedea rezultatul brut, cel puțin la nivelul celui estimat pentru anul 2017 și avut în vedere cu ocazia elaborării bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2016, diminuat cu subvențiile de la buget;
c) cu sumele reprezentând creșteri ale cheltuielilor de natură salarială aferente creșterii numărului de personal prognozat la finele anului 2017 față de cel aprobat în anul precedent, corespunzător perioadei de la care se prevede angajarea și până la finele anului, în condiții justificate de extinderea activității;
d) cu sumele reprezentând creșteri ale cheltuielilor de natură salarială aferente personalului angajat pe perioadă determinată, în condiții justificate, pentru asigurarea desfășurării normale a activității;
e) cu sumele reprezentând majorarea valorii tichetelor de masă urmare a modificării prevederilor legale prin care se stabilesc limitele acestora.
(2) Cheltuielile prevăzute la alin. (1) lit. a), c) și d) vor fi evidențiate distinct în anexele de fundamentare ale bugetului de venituri și cheltuieli.
(3) Operatorii economici menționați la alin. (1) pot prevedea, în bugetul de venituri și cheltuieli, majorarea cheltuielilor de natură salarială față de nivelul prevăzut în ultimul buget de venituri și cheltuieli aprobat conform prevederilor legale și peste nivelul majorărilor stabilite conform prevederilor alin. (1), numai cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul precedent a fost aprobat conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 26/2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările ulterioare;
b) nivelul rezultatului brut, al plăților restante și al cheltuielilor de natură salarială a fost realizat conform bugetului de venituri și cheltuieli aprobat pentru anul precedent;
c) sursele proprii de finanțare a activității curente și de investiții repartizate din profitul net, prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2017, să nu fie afectate, astfel încât să conducă la nerealizarea prevederilor/indicatorilor din planurile de administrare/management sau din strategiile autorităților publice tutelare, pe termen scurt, mediu și lung, condiție prezentată în cadrul documentului de motivare a actului normativ de aprobare a bugetului de venituri și cheltuieli.
(4) Operatorii economici menționați la alin. (1) care prevăd, în bugetul de venituri și cheltuieli, majorarea cheltuielilor de natură salarială, conform prevederilor alin. (1) și (3), sunt obligați să îndeplinească și următoarele condiții privitoare la programarea/reducerea plăților restante și a pierderilor contabile:
a) să nu programeze în bugetul de venituri și cheltuieli trimestrial și anual plăți restante sau, dacă prevăd, să programeze reducerea acestora față de nivelul înregistrat la sfârșitul anului precedent, pentru a atinge țintele trimestriale și anuale stabilite de Guvern prin memorandum;
b) să nu programeze în bugetul de venituri și cheltuieli pierderi anuale sau, dacă prevăd, să programeze reducerea acestora față de nivelul înregistrat la sfârșitul anului precedent, astfel încât să conducă la realizarea prevederilor/indicatorilor din planurile de administrare/management sau din strategiile autorităților publice tutelare, pe termen scurt, mediu și lung;
c) să programeze acoperirea pierderilor contabile înregistrate din anii precedenți;
d) programele întocmite pentru reducerea plăților restante și a pierderilor contabile vor cuprinde măsuri concrete și cuantificate, pe termen scurt, mediu și lung, de realizare, după caz, care vor fi aprobate de consiliul de administrație/supraveghere sau directori/directorat, după caz, și vor fi anexate la documentația care stă la baza aprobării bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2017.
(5) Planificarea creșterii cheltuielilor de natură salarială prevăzute la alin. (1) lit. c) și d) e) și la alin. (3) se face pentru perioada următoare aprobării bugetului de venituri și cheltuieli conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 26/2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările ulterioare.
(6) Prevederile art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările ulterioare, se aplică în anul 2017 astfel:
a) creșterea câștigului mediu brut lunar pe salariat nu poate depăși 80% din indicele de creștere a productivității muncii calculate în unități valorice sau fizice, după caz;
b) pentru stabilirea corelațiilor de la lit. a) se au în vedere următoarele:
b1) veniturile totale din exploatare care se iau în calcul la determinarea productivității muncii valorice se diminuează cu sumele primite de la buget, și după caz, cu veniturile din exploatare obținute urmare unor situații sau activități conjuncturale și care nu se mai regăsesc, fie in anul precedent fie în anul curent;
b2) operatorii economici care determină veniturile din exploatare pe baza prețurilor/tarifelor stabilite prin acte normative/administrative, pentru comparabilitatea productivității muncii, vor proceda la recalcularea veniturilor de exploatarea ale anului precedent folosind prețurile utilizate pentru determinarea veniturilor de exploatare ale anului curent în cazul în care are loc o scădere a prețurilor/tarifelor;
b3) cheltuielile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și e) nu se iau în calcul la determinarea câștigului mediu brut lunar pe salariat;
c) diminuarea cheltuielilor cu bunurile și serviciile cu scopul creșterii câștigului mediu brut lunar pe salariat, după caz, să nu afecteze funcționarea în bune condiții a activității operatorului economic, pe termen scurt, mediu și lung, condiție prezentată în cadrul documentului de motivare a actului normativ de aprobare a bugetului de venituri și cheltuieli.
(7) Prevederile alin. (1) – (6) nu se aplică operatorilor economici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) nu au înregistrat în ultimii doi ani consecutivi pierderi brute;
b) s-au încadrat în nivelul plăților restante aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli al anului 2016;
c) nu planifică pentru anul 2017 pierderi brute.” (sursa proiect Legea Bugetului de Stat pe anul 2017)

 

Buget 2017-analiza

Standard

Mobile office work concept

Proiectul de buget pe anul 2017 este construit pe o creştere economică de 5,2% şi de peste 5% pe întreg orizontul 2018-2020, „semnificativ mai mare comparativ cu cea estimată a fi înregistrată la nivelul țărilor UE (1,5% la nivelul zonei euro și 1,6% pe total UE estimată pentru anul 2017)”.

Potrivit Raportului privind situaţia macroeconomică pe anul 2017 şi proiecţia acesteia pe anii 2018-2020, publicat luni pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice (MFP).

Venituri bugetare proiectate – 254,7 miliarde de lei, cu 14% mai mari decât în 2016, pondere în PIB de 31,2%

Investiţiile proiectate – 4,2% din PIB, în creştere faţă de execuţia pe 2016.

Deficitul bugetar (cash) – 2,96% din PIB

Inflaţia medie anuală la 1,4%.

Principalii indicatori ai proiectului bugetului:

  • inflaţie medie anuală de 1,4%,
  • câştig mediu salarial net de 2.274 lei,
  • curs mediu al euro de 4,46 lei.
  • majorarea numărului de salariaţi de 4,3%,
  • reducerea ratei şomajului înregistrat la 4,3% la finalul anului 2017.
  • Datoria guvernamentală, calculată conform metodologiei UE, este estimată la 37,7% din PIB, la un nivel sustenabil de sub 40% din PIB.

Produsul intern brut (PIB) pentru 2017 este estimat la 815,195 miliarde de lei (182,78 mld. euro, conform cursului mediu estimat), veniturile la bugetul general consolidat la 254,717 miliarde de lei (31,2% pondere în PIB) şi cheltuielile la 278,817 miliarde de lei (34,2% pondere în PIB), rezultând un deficit de 24,1 miliarde de lei (2,96% din PIB).

Proiecţia veniturilor bugetare propune pentru anul 2018 o proporţie de 32,4 % în anul 2018, şi de  32,8 % din PIB, în anul 2020,  „evoluţie determinată de evoluţia indicatorilor macroeconomici pe orizontul de referinţă, precum şi de actele normative adoptate până la acest moment”.

Cheltuielile bugetare proiectate pentru pentru anul 2017 reprezintă 34,2% din PIB, ajungând în anul 2020 la 34,8 % din PIB, consemnându-se o creştere de 0,6 puncte procentuale, în condiţiile în care cheltuielile cu investiţiile cresc cu 2,6 puncte procentuale în 2020 faţă de 2017.(…)

Deficitul bugetar („cash”) este estimat la 2,96 % din PIB, pentru anul 2017, în timp ce deficitul ESA este estimat la 2,99 % din PIB, care se încadrează în ţinta de deficit bugetar de sub 3% din PIB potrivit prevederilor Tratatului de la Maastricht.

„Pe orizontul de referinţă 2018-2020, deficitul bugetar va intra pe o traiectorie de ajustare începând din anul 2018, fiind prognozat să ajungă în anul 2019 la 2,53% din PIB şi în anul 2020 la 2,02 % din PIB”, se menţionează în raport.

Bugetul de stat

Veniturile totale la bugetul de stat pe 2017 urmează să fie de peste 116,487 miliarde de lei, în creștere cu 14,48% față de execuția preliminată pe 2016, potrivit proiectului MFP.

Veniturile curente, de 95, 8 miliarde de lei, vor fi cu 1,07% mai mici decât execuția preliminată pe 2016.

Cheltuielile bugetului de stat vor fi de 149,6 miliarde de lei, în creștere cu 14,89% față de execuția preliminată pe 2016.

Cheltuielile curente, de 143,4 miliarde de lei, vor fi cu 15,83%n mai mari decât execuția preliminată pe 2016.

Ministerul Afacerilor Interne (MAI) primește de la bugetul de stat aproape 11,179 miliarde de lei, cu 4,26% mai puțin decât execuția preliminată pe 2016. Alocarea reprezintă 1,37% din PIB, potrivit „Sintezei fondurilor alocate pe surse si pe titluri de cheltuieli”, din anexa la proiectul bugetului total, și 95,96% din totalul bugetului ministerului, restul urmând să se asigură din venituri proprii.

Ministerul Apărării Naţionale (MApN) primește  de la bugetul de stat 11,022 miliarde de lei, cu 2,21% mai puțin decât execuția preliminată pe 2016. Această alocare bugetară reprezintă 1,35% din PIB, potrivit „Sintezei fondurilor alocate pe surse si pe titluri de cheltuieli”, din anexa la proiectul bugetului total şi 96,36% din totalul bugetului MApN.

Important: MApN anunță că, la această sumă se vor adăuga credite de angajament în valoare de 7,6 miliarde de lei pentru înzestrare.

Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (MDRAPFE), primeşte 7,109 miliarde de lei, cu 14,48%  mai puțin decât execuția preliminată pe 2016. Alocarea reprezintă 0,87% din PIB, potrivit „Sintezei fondurilor alocate pe surse si pe titluri de cheltuieli”, din anexa la proiectul bugetului total, şi 96,41% din totalul bugetului ministerului.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale primeşte de la bugetul de stat 17,337 miliarde de lei, cu 83,4% mai mult decât execuția preliminată pe 2016. Alocarea reprezintă  1,39% din PIB, potrivit „Sintezei fondurilor alocate pe surse si pe titluri de cheltuieli”, din anexa la proiectul bugetului total.

Ministerul Educației are o alocare de 8,243 miliarde lei, cu 7,89% inferioară celei din 2016.

Ministerul Cercetării și Inovării primește 1,689 miliarde lei, înregistrând un minus de 2,87%, comparativ cu anul trecut.

Alocații la bugetele locale

Din taxa pe valoarea adăugată se alocă 22.749,5 milioane lei sume defalcate pentru bugetele locale, din care:

  • 2,731 miliarde de lei pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul județelor;
  • 17,036 miliarde de lei pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul
    comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și municipiului București;
  • 400 milioane lei destinate finanțării cheltuielilor privind drumurile județene și
    comunale, repartizate pe județe, pe baza criteriilor: 65% cote egale, 15% lungimea drumurilor, direct proporțional și 20% capacitatea financiară, invers proporțional, a căror repartizare, pe unități administrativ-teritoriale, se face în funcție de lungimea și starea tehnică a acestora, prin hotărâre, de către consiliul județean, după consultarea primarilor;
  • 2,469 miliarde de lei pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, orașelor,
    municipiilor și județelor

Alte „direcţii majore de acţiune”

Proiectul bugetului de stat pe 2017 prevede ca „direcții majore de acțiune: creşterea veniturilor populaţiei, investiţii sporite în infrastructură şi reducerea taxelor”.

Astfel:

  • Creşterea veniturilor populaţiei „îşi găseşte concretizarea în creşterea salariului minim de la 1 februarie 2017 la 1.450 de lei, în creşteri salariale în educaţie, în sănătate şi pentru alte categorii de angajaţi din sectorul public”. Personalul bugetar beneficiază de la 1 februarie 2017 de o majorare salarială de 20%.
  • Pensia minimă se majorează de la 1 martie de la 400 de lei, la 520 de lei, iar punctul de pensie va creşte cu 9%, ajungând la 1.000 de lei, de la 1 iulie 2017. Vor fi scutite de impozit pensiile mai mici sau egale cu 2.000 de lei şi va fi eliminată obligaţia pensionarilor de a plăti contribuţii sociale de asigurări de sănătate.
  • La capitolul ,,Investiţii” alocarea bugetară prevede investiţii în infrastructură, sănătate, educaţie, agricultură, creşterea absorbţiei fondurilor europene, prin finanţarea unor proiecte prioritare care să conducă la realizarea unor rezultate concrete”.
  • Ponderea investiţiilor, de 4,2% din PIB, este în creştere faţă de execuţia pe 2016, de 3,9% din PIB. „ Pe întreg orizontul de referință (până în 2020, n.r.), sumele alocate proiectelor de investiții se majorează gradual, ajungând la 6,8% din PIB, respectând regula de aur a finanțelor publice, respectiv nivelul investițiilor este mai mare ca nivelul țintei de deficit bugetar”.
  • Reducerea taxelor „își găsește expresia în eliminarea celor 102 taxe printr-o lege adoptată recent”, potrivit documentului citat.

Deficitul structural

Documentul precizează că, pe orizontul de referinţă, se estimează o deviere de la Obiectivul Bugetar pe Termen Mediu (OTM) stabilit pentru România, respectiv 1% din PIB, deficitul structural pe anul 2017 fiind estimat la 2,92% din PIB, în anul 2018 la 2,97% din PIB, urmând sa înregistreze o traiectorie descendenta începând cu anul 2019, respectiv 2020.

„Chiar în condiţiile manifestării acestui risc, devierea de la OTM s-ar produce în condiţiile menţinerii, pe întreg orizontul de planificare, a unui nivel sustenabil al datoriei publice de sub 40% din PIB”, se mai spune în raport.

 

Ponderea salariului a depășit 60% din venituri.

Standard

Modern office workplace

Datele publicate de INS pentru trimestrul III 2016 arată că veniturile românilor au ajuns la nivelul de 1.125 lei lunar pe persoană și 2.927 lei pe familie.

De reținut, veniturile bănești pe persoană au crescut cu peste 10% față de același trimestru al anului precedent iar cele din salarii au trecut, în premieră absolută, pragul de 60% din total.

Simultan, însă, veniturile în natură s-au diminuat cu circa șapte procente.

01

După revenirea nivelului real al PIB la cel din 2008 ( produsă în 2014), creșterea veniturilor s-a accelerat de la an la an, la valori cu mult mai mari decât cele permise, în principiu, de creșterea economică. Deși România a avut de recuperat la indicatorul ce arată partea ce revine gospodăriilor din rezultatul economic, această evoluție net diferită între venituri personale și avansul PIB nu este sustenabilă pe termen lung.

În medie pe o lună a trimestrului trei de anul trecut, au revenit pentru fiecare român cam 680 de lei din venituri salariale, 245 de lei din prestații sociale și 100 de lei au reprezentat venituri în natură, acestea fiind principalele surse de venit. Sumele provenite din agricultură au coborât la doar 43 de lei de persoană.

Dar ceea ce ar trebui să atragă atenția factorilor de răspundere este majorarea cumulată de 20% a veniturilor personale pe parcursul a doar doi ani în care, per total, nu am avut creșteri de prețuri.

Mai mult, în structură s-au produs modificări și mai substanțiale, cu un plus de aproape 30% în expresie bănească și un minus tot de 30% la veniturile în natură.

0

Creștere bruscă a decalajelor după mediul de rezidență

Semnal de alarmă pentru politicile deficitare de dezvoltare în teritoriu, creșterea veniturilor personale pe medii de rezidență a fost net diferită pe parcursul ultimilor doi ani, adică dublă în mediul urban față de mediul rural.

Practic, într-un singur an, decalajul de venit dintre orașe și sate la nivelul veniturilor personale a urcat de la circa 40% la 55%.

01

Salariile și-au consolidat semnificativ poziția preponderentă în structura veniturilor totale ale unei gospodării, ajungând până la 60,4%. În schimb, a scăzut vizibil partea care revine veniturilor în natură, care au scăzut pentru al doilea an consecutiv. Ponderea veniturilor din prestații sociale în totalul veniturilor unei persoane s-a diminuat și ea.

Aceste evoluții reflectă integrarea tot mai pronunțată în relațiile de producție capitaliste, bazate pe producția de marfă și utilizarea muncii salariate în acest scop, simultan cu diminuarea părții de autoconsum, specifică societății feudale. Precum și presiunea în sensul degrevării costului muncii de obligațiile de protecție socială pentru păstrarea competitivității.

0

Unde s-au dus banii economisiți la produsele alimentare

Banii economisiți în ultimii doi ani ca urmare a reducerii TVA la alimente (-4,3% ca pondere în total) au fost redistribuiți în principal către îmbrăcăminte și încălțăminte (+1,4%), dar și către mobilier, dotarea și întreținerea locuinței (+0,7%), diverse produse și servicii (+0,8%) sau hoteluri, cafenele și restaurante (+0,6%).

Această evoluție constituie reflectarea unei convergențe tot mai pronunțate cu modul de viață occidental, pe măsura creșterii veniturilor. Modificările în structură fac dovada clară a unei creșteri în nivelul de trai, în pofida unor clișee vehiculate relativ frecvent, potrivit cărora creșterea economică nu s-ar simți în buzunarul populației.

01

Din păcate, aspect ce ar trebui analizat foarte serios de către specialiști, sănătatea și educația nu au înregistrat creșteri ale ponderilor în bugetele familiale. Iar asta în pofida faptului că, oricum, nu ocupau nici anterior un loc prea important. În fine, ar mai fi de remarcat o anumită revenire pe zona de recreere și cultură, după declinul semnificativ din anul precedent.