Abordarea provocărilor generate de noua legislație a muncii și a dialogului social în România

Pagină

7În timp ce în Europa formele atipice de muncă se află de ceva timp în atenția
mediului academic, partenerilor sociali, ONG-urilor și instituțiilor publice, în
România această temă are o prezență cel mult marginală în spațiul public. Cel
puțin până la jumătatea anilor 2000, se putea spune că această absență era
justificată de faptul că majoritatea contractelor individuale de muncă urmau
modelul „tipic”, cu normă întreagă, pe durată nedeterminată, încheiat cu un
singur angajator.
Prezentul raport face parte dintr-o serie de instrumente de advocacy
menite să stimuleze și să îmbunătățească din punct de vedere calitativ dezbaterile
privind relațiile industriale și își propune să identifice și să detalieze noile
forme de muncă – așa-zisele forme de muncă atipice – existente în România,
în contextul unei piețe a muncii profund afectată de criza economică și de
schimbările semnificative care au fost recent aduse cadrului juridic ce reglementează
relațiile de muncă individuale și colective.
Din moment ce cercetarea – și, mai general vorbind, discuțiile publice
centrată pe acest subiect este practic inexistentă în România, raportul nu
și-a propus o analiză în profunzime a fenomenului, ci este, mai degrabă, un
exercițiu de explorare menit să crească interesul și nivelul de conștientizare
asupra multiplelor forme și dimensiuni pe care le are munca atipică.

8Munca atipica