România dă cu piciorul la banii europeni

Standard
ro ue

După aproape două decade de fonduri pre și post aderare, în locul unui aparat de gestionare a fondurilor europene matur, cu lecțiile greșelilor învățate și a experienței în palmares, ne confruntăm cu un aparat lipsit de vigoare, defensiv și autolimitativ.

Dacă odată, în ciuda dificultăților, conversația publică agita spiritele și determina politicul să caute soluții, astăzi, comunicarea în domeniu este și ea simulată, subzistând numai din inerție. Mai mult, marile probleme nu numai că nu s-au rezolvat, dar au fost scoase de pe agenda publică, rămânând pe agenda de fațadă a autorităților. Așadar, nu-i de mirare că lucrurile nu se îmbunătățesc.

Ce se ascunde în spatele acestei involuții

Pătrunzând mai atent în sistem, ne lovește, în primul rândfractura dintre investițiile din banii publici și cele din fondurile europene.

Investițiile din fonduri europene reprezintă, la nivel mediu pe ultimii 10 ani, sub 50% din investițiile publice din fonduri naționale.

Asta în condițiile în care aparatul de gestionare al fondurilor europene este substanțial mai mare și mai scump decât cel de gestionare a fondurilor naționale, iar astăzi oscilăm cele două extreme:

  • Aparatul subțire și permisiv, fără capacitate de analiză și selecție proiecte, care face ca proiectele implementate din fonduri publice naționale să aibă impact minim și să fie preferate de beneficiari numai datorită unui control mai simplu;

  • Monstrul birocratic de la fonduri europene, care își creează propriile obstacole, este inert și are nevoie de ani să facă lucrurile sa funcționeze și să învețe din propriile greșeli, greșeli pe care le repetă mereu și mereu.

Din păcate, nu există nicio strategie implementată care să facă legătura între aceste două tipuri de fonduri, care ar trebui să fie gândite și alocate unitar, deși avem master planuri și documente cadru în cam toate domeniile de intervenție.

/Programul Național de Dezvoltare Locală și Programele Operaționale au mecanisme total diferite de gândire

  • primul este gândit pe nevoile de bază, cu mare impact electoral (drum, apă, canal, stadion) și alocate ținând cont de mecanismul politic;

  • cele din urmă pe principiile dezvoltării europene moderne care te obligă să faci investiții integrate după cele mai noi concepte (camere de supraveghere, chioșcuri multimedia) creând uneori oaze de civilizație între cartiere cu baia în curte și ulițe distruse în loc de drumuri.

Prin această gândire izolaționistă, eficiența investițiilor suferă deoarece nu leagă investițiile centrale de cele locale, iar dezechilibrele la nivel local cresc pe criterii politice (se dezvoltă cei care sunt la putere, restul este pustiu).

Așadar, asistăm neputincioși la canibalizarea fondurilor naționale și a fondurilor europene. Pentru instituțiile care pot beneficia de ambele, dar au resurse limitate, fondurile naționale câștigă. Simplu, pentru că sunt mai ușor de accesat și mai puțin controlate. Astfel, instituțiile acordă prioritate acestora și abia mai târziu, cu un an sau mai mulți, iau în considerare fondurile europene, cu proiecte mai puține și mai slabe calitativ.

Pe termen lung, acest fenomen adâncește fractura dintre local – central și a sinergiei investițiilor.

Integrarea investițiilor publice din fonduri naționale și fonduri europene, plecând de la impactul național, este marea prioritate națională în materie de investiții. Implementarea acestei priorități poate duce țara spre competitivitate și creșterea nivelului de trai, pe termen lung.

O acțiune concentrată privind stabilirea criteriilor de prioritizare unitare a investițiilor, bazată pe evaluarea cost-beneficiu, este primul pas.

Transparentizarea mecanismelor de alocare a investițiilor de la buget și urmărirea respectării prioritățiloreste al doilea pas.

Realizarea unui mecanism de achiziții publice inteligent este al treilea pas, urmărind următoarele pârghii:

  • Judecarea urgentă a contestațiilor;

  • Stabilirea unor criterii prin care se punctează gradul de inovare al soluției, chiar concurs de soluții pentru a găsi materiale și sisteme inovatoare;

  • Folosirea mecanismelor de identificare a celor mai buni furnizori la nivel global pentru proiectele strategice prin cercetare de piață și negociere competitivă.

Găurile negre

O gaură neagră este cauzată de fragmentarea proiectelor strategice, care a scăzut la minim valoarea de utilizare a acestora pentru generația noastră.

În cazul transporturilor, cioturile de autostrăzi și transcarpaticele, întârziate cu deceniile, sunt expresia cea mai bună a dezintegrării proiectelor. Adică 80% finalizate, 20% utile.

Dacă vorbim de proiectele de mediu, aș spune că vremea marilor gropi comune de deșeuri de la marginea orașelor a trecut pentru omenire, dar nu și pentru România.

Marile proiecte naționale care să transforme reciclarea deșeurilor în sectoare economice competitive (producția de energie din nămolul de epurare și deșeuri menajere, industria de material plastic, sticlă, hârtie) nu au trecut de faza de idee sau de exemplu izolat. Distrugerea mediului și neexploatarea potențialului economic al acestui sector sunt rezultate directe, cu impact social drastic în zonele afectate.

Acest lucru se întâmplă și într-un domeniu cu impact și mai mare, cel al BIG DATA.

Proiectele mari de integrare a bazelor de date publice, care ar putea permite colaborarea instituțiilor statului, avansează cu viteza melcului și nu toate în direcția bună.

Inițiativele de informatizare sunt la nivelul fiecărei autorități în parte, fiecare are propria filosofie, iar colaborativitatea aplicațiilor nu este un criteriu de pornire. Se adâncește decalajul între aplicațiile publice: va fi mai greu să le integrezi după ce au fost dezvoltate diferit, generația noastră nu va mai apuca eliberarea de sub jugul ghișeului.

În concluzie, statul „clientelar” și „dușman” șade bine la adăpostul lipsei informațiilor:

  • îți creează probleme pe care ți le rezolvă tot el, deci are mult de lucru și te ajută;

  • te are la mână cu problemele de sistem și mizează pe faptul că tu nu ai timp de stat la uși, dar el are timp nelimitat să te analizeze pe toate părțile și să te atace pe unde știe mai bine, să te „cojească;

  • informații centralizate nu există, deci nu se știe cine ce face și de ce iar oamenii stau bine unde sunt.

Putem avansa cu exemple din toate domeniile, începând cu cele mai importante din domeniile educației, sănătății sau administrației, unde nu vom găsi decât probleme similare.

Așadar, integrarea proiectelor de investiții este o a doua prioritate majoră. Orice proiect de infrastructură trebuie să aibă drept una dintre principalele întrebări de pornire: cum mă conectez la infrastructura mamă?

Actorii sociali și-au fundamentat pozițiile în așteptarea lui Superman”

Asistând la o dezbinare mai profundă ca niciodată a politicului, nu putem spera să obținem o unitate politică în favoarea marilor proiecte multianuale în orizontul apropiat.

Societatea civilă s-a consolidat pe niște piloni puternici. Vocea publică se aude constant de 10-20 de ani prin intermediul diverselor asociații pe subiecte bine definite: politici publice, proiecte proprii sau lobby.

Există, deci, forță, dar cu un focus spre crearea unui stat paralel, care se adaptează situației politice și merge înainte cu propriile idei și proiecte. Un stat paralel competitiv, format pe criterii de meritocrație și integritate, care pe termen lung poate crea mecanismele care să facă inutil statul formal.

În curând, noi, privații, vom fi capabili să donăm statului aplicații de interconectare a bazelor de date cu tot cu implementare. Vom putea să convingem oamenii să colecteze selectiv și să câștige din afacerile astfel create sau să donăm bani unui parteneriat public – privat, care să facă o autostradă la un sfert din prețul negociat de statul român.

În acest context, ce pot oferi programele de finanțare?

Fondurile europene 2021-2027 au început să se negocieze. Revoluția construirii noilor programe operaționale este unul dintre punctele de acupunctură ale viitorului României. Aici vor trebui înfipte, cu o mare precizie de această dată, acele integrării investițiilor publice fie că vorbim de bani europeni sau naționali, prioritizate pe baza unor criterii uniforme cost-beneficiu.

Acest demers poate fi restartul dialogului între actorii publici relevanți bazat pe o hartă investițională axată pe dezvoltarea comună a țării, adică „Superman.

 

Procesul de îmbătrânire demografică s-a adâncit

Standard

 

România continuă să fie o ţară de emigrare.omenirea

 

Populația rezidentă a României a scăzut anul trecut cu 120 de mii de persoane, din cauza declinului demografic și a emigrației. Declinul este ușor mai scăzut, comparativ cu 2016. În schimb, se adâncește procesul de îmbătrânire a populației.Anul trecut, numărul deceselor a fost mai mare decât cel al naşterilor, cu peste 70 de mii. A doua mare cauză a declinului demografic este migraţia:

 

”România continuă să fie o ţară de emigrare, fenomenul constituind cea de-a doua cauză principală a reducerii populaţiei ţării. Soldul migraţiei internaţionale în anul 2017 a fost negativ, numărul emigranţilor depăşind numărul imigranţilor cu peste 53.000 persoane. În cursul anului 2017, bărbaţii au emigrat într-o proporţie mai mare decât femeile (50,9%). Şi în rândul imigranţilor, bărbaţii au fost majoritari (53,5%)”, transmite Institutul Naţional de Statistică într-un comunicat.

Populaţia rezidentă a României a scăzut aşadar anul trecut cu 120 de mii de persoane, un declin ceva mai mic decât cel înregistrat în 2016, când populaţia a scăzut cu 122.000 de persoane.

În schimb procesul de îmbătrânire demografică s-a adâncit, comparativ cu 1 ianuarie 2017. A crescut ponderea populaţiei vârstnice, de peste 65 de ani. Statistic, la acest moment în România sunt 116,9 persoane vârstnice la 100 persoane tinere.

SURSA: RFI

Salariului minim brut încetinește

Standard

Ritmul creșterii salariului minim brut încetinește față de programul de guvernare: câte 150 de lei, anual, până în 20223.png

Salariul minim garantat pe economie va crește anul viitor cu 150 de lei, până la 2.050 de lei, a anunțat joi premierul Viorica Dăncilă, la întâlnirea Consiliului Național Tripartit.

Suma reprezintă majorarea anuală ce va fi aplicată până în 2022, când salariul minim trebuie să ajungă la 2.500 de lei, conform programului de guvernare al PSD.

Bogdan Hossu, președintele confederației cartel Alfa, a declarat că actul normativ de stabilire a viitorului salariu va fi pus în dezbatere curând:
“Sunt  în curs de realizare a actului normativ. Actul normativ nu trebuie decât să calculeze numărul de zile lucrătoare pentru la anul, pentru că dau și tarifarul orar pentru numărul de zile lucrătoare de anul viitor. Eu sper că iese repede, în două săptămâni”.
Din 2008 și ianuarie 2018, România a înregistrat cea mai mare medie anuală de creștere a salariului minim (11,4 %), ceea ce a făcut ca la 1 ianuarie 2018 să ajungă la 407 euro. În Slovenia a urcat mai modest, dar se menține la mai mult decât dublul celui românesc – 842,79 euro.

 

Crește numărul contractelor de muncă încheiate pentru salariul minim

 

Aproximativ 46% din contractele de muncă existente în România anul trecut, la 1 octombrie, erau încheiate pentru salarii în zona minimului pe economie -, adică sub 350 de euro/lună.

Creșterea în cascadă a salariului minim în România a produs un fenomen bizar – pe care manualele de spacialitate par să nu-l fi prevăzut decât la scenarii extreme.

E vorba de reacția economiei la majorarea forțată a minimumului pe economie: angajatorii, siliți să crească salariile minime, nu mai pot ține pasul și cu creșterea coresponzatoare a salariilor celorlalți angajați.

S-a ajuns, astfel, în situația ca un număr tot mai mare de angajați s[ se apropie de salariul median: adică, în ciuda faptului că avem cele mai mici salarii nominale, să avem cele mai mari salarii mici raportate la salariul median :salariul minim a ajuns la 80% din salariul median – adică, precum în statele nordice!

 

Evoluție salariu minim, pe perioada 2000 – 2018

Document util, cu bază legislativă inclusă

3

Succesul social

Standard

 

Interviu cu Daniel David: Să le reamintim copiilor că educația este „Calea Regală spre succesul social”


3.pngCând vine vorba despre mentalitățile poporului roman, profesorul Daniel David este unul dintre cei mai invocați specialiști care dezbat această problemă. Și cum mentalitățile țin în primul rând de educație, e unul dintre cei mai avizați specialiști pe această temă.

citeste

CARIERE

Acum ar trebui frânat din cădere

Standard

Sistemul de educație

3.png


Radu Gologan este preşedintele Societăţii Române de Matematică, membru în Consiliul Consultativ creat de Ministerul Educației pentru realizarea unei noi legi a educației și președintele Comitetului Științific al Olimpiadei Internaționale de Matematică 2018.

 

Deși nu agreez americanismele și prescurtările ce sufocă limba română și uneori activitățile concrete din entități administrative și economice, vă răspund:

citesteaici


O industrie cu tradiție de 100 de ani, dar nici o fabrică nouă în ultimii 10 ani

Standard
fabrica de medicamenteDe ce nu este manufactura de medicamente pe radarul autoritatilor romane, cand aduce zeci de procente in PIB-urile tarilor industrializate?

Fabricile de medicamente din tara au aproape acceasi varsta ca si Romania moderna, primele fiind infiintate in 1921.

Planificarea strategica era destul de simpla si directa in industria farmaceutica din Romania de dinainte de anii ’90. Existau cateva fabrici care aveau portfolii dedicate si unice – de exemplu Antibiotice din Iasi fabrica, desigur, antibiotice, dar si o gama larga de unguente, supozitoare, solutii; Sicomed din Bucuresti era axata pe injectabile si perfuzabile (inclusiv celebrul inca de pe atunci Gerovital); Armedica din Tg Mures avea un sortiment de formulari solide si cutanate; Terapia din Cluj producea sortimente de produse orale si preparate hormonale, avand si o sectie exterioara la Viseu unde se producea morfina; Biofarm, infiintata in 1921!, producea o gama variata de forme farmaceutice; iar Institutul Cantacuzino producea toata gama de vaccinuri si seruri cu care s-au imunizat inainte de 1990 “decreteii”.

Unele dintre aceste situri produceau si ingredientele active, iar o serie de medicamente care nu putea fi fabricate in tara (de exemplu insulina) erau importate de Chim-Import-Export, de preferinta din Blocul Estic. Acelasi vehicul, Chim-Import-Exportul, avea ceva activitate de export, tot asa, tintind Blocul Estic si o serie de alte tari, nealiniate.

Distributia din tara se facea printr-o retea de 16 Oficii Farmaceutice iar vanzarea cu amanuntul prin farmacii arondate acestor depozite. Medicamente erau platite da pacienti din buzunar iar pentru anumite categorii de varsta si boli cronice existau retete gratuite. Eram mai sanatosi atunci decat acum, cand piata farmaceutica a ajuns la 14 milarde lei? Greu de spus, avem doar statistici de dupa 1995, in care nu stam prea bine…

Dupa 1990 fabricile existente au intrat in privatizare prin cupoane, SIF-uri, listare la bursa, etc. Cam la fel cu ceea ce s-a intamplat cu toata industria chimica din tara. In farma a aparut insa in mod ciudat, o evolutie greu de explicat daca privim inapoi. Lipsa de “viziune” a autoritatilor de acum 25 de ani, care n-au vazut nimic de devalizat, inchis si vandut la fier vechi in aceasta ramura economica, este tocmai ceea ce a salvat fabricile romanesti de medicamente de la destructurarea restului industiei chimice. Ele au fost privatizate ajungand astfel in proprietatea unor investitori strategici si financiari care au stiut sa le faca mai competitive. Pe langa siturile de fabricatie existente au aparut alte inca 30 de fabrici noi, dezvoltate de antreprenori, care s-au adaugat la productia de medicamente a celor existente – astfel incat astazi Romania este un exportator de medicamente in peste 90 de tari din 5 continente.

Unitatile de fabricatie de medicamente din Romania, aflate in Bucuresti (Zentiva, Biofarm, Slavia, Alvogen, Laropharm), Tg Mures (Gedeon-Richter, Bio-Eel, Vim Spectrum), Timisoara (B.Braun), Iasi (Antibiotice), Cluj-Napoca (Terapia), Constanta (Magistra), Sibiu (Polipharma), Brasov (Ropharma, Santa) si Baia-Mare (Helcor) au facut in ultimii 10 ani investitii de peste 500 de milioane Euro. Calitatea siturilor de manufactura din Romania este recunoscuta prin certificarile de buna practica de fabricatie (GMP), buna practica de laborator (GLP), si buna practica de studii clinice (GCP) conferite de agentiile de resort din Romania, UE si SUA.

Din pacate insa, lucrurile au mers din rau in rau mai ales in ultimii 10 ani. Reglementari defectoase care au fortat alinierea la norme europene fara tranzitie asa cum au facut Polonia, Ungaria si Cehia (marile puteri industriale din CEE), suprafiscalizarea, crizele de finantare dar in primul rand incompetenta legiuitorilor – au facut ca incepand cu 2006 si pana in 2016 productia locala de medicamente pentru uzul intern sa scada cu peste 40%, sectorul sa contribuie la 15% din deficitul total al balantei comerciale a Romaniei si in cele din urma, au obligat la inchiderea unor fabrici, inclusiv a Institutului Cantacuzino. Am intrebat de multe ori, cine are interesul sa inchida fabricile de medicamente din tara?

In tarile industrializate din lume si Europa industria aduce multe procente din PIB – 16% in Elvetia, 15% in Danemarca, 11% in SUA, 10% in Germania, 21% in Slovenia – in toate aceste tari o fabrica noua este vazuta ca o investitie strategica iar investitorul primeste finantare guvernamentala si diverse forme de sprijin.

Astfel ca este de dorit ca Romania, care are o istorie a medicamentelor aproape superpozabila cu Centenarul, sa-si asume obligatia de a transforma si acest segment de knowledge based economy intr-unul cu valoare strategica, asa cum a facut-o cu industria de automotive si de IT.

 

Proiectul de Hotărâre pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată

Standard

OFICIAL – salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, se stabilește la 2.050 lei lunar, începând cu data de 1 ianuarie 2019Salariul minim pe economie

Pe site-ul oficial al Ministerului Muncii și Justiției Sociale, a fost postat azi – Proiectul de Hotărâre pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care prevede urmatoarele:

Începând cu data de 1 ianuarie 2019, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri şi alte adaosuri, se stabileşte la 2.050 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 167,333 ore, în medie, pe lună, în anul 2019, reprezentând 12,251 lei/oră.

Motivul emiterii actului normativ – În conformitate cu articolul 164 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii republicată, cu modificările și completările ulterioare, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor.

La stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată s-au avut în vedere:

– art. 3 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 131/1970 privind fixarea salariilor minime, ratificată de România în 1975;
– reducerea numărului persoanelor salariate aflate în risc de sărăcie și excluziune socială;
– îmbunătățirea ponderii salariului minim în salariul mediu, astfel încât raportul dintre aceste două salarii să se apropie de 50%, așa cum este în țările dezvoltate din Uniunea Europeană;
– prevederile Programului de Guvernare 2018-2020 privind stabilirea salariului de bază minim brut pe țară pentru perioada 2018-2020
– factorii de ordin economic, inclusiv cerinţele dezvoltării economice, productivitatea şi interesul care există pentru a realiza şi a menţine un înalt nivel de folosire a forței de muncă
– transferul contribuțiilor sociale obligatorii de la angajator la angajat, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Proiectul de Hotărâre

pdf icon Proiectul de Hotărâre pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată
pdf icon Notă de fundamentare

Propunerile, sugestiile şi opiniile cu privire la acest proiect de act normativ, pot fi transmise la adresa de e-mail: dezbateri@mmuncii.gov.ro , în termen de 10 zile calendaristice de la data publicării pe site, respectiv 27.09.2018 – 06.10.2018.