Dialogul social

Pagină

Ce este Dialogul Social?

Conform Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM),  Dialogul Social cuprinde „orice tip de negociere, consultaţii sau simplul schimb de informaţii între reprezentanţii guvernului, patronatelor şi lucrătorilor pe teme de interes comun ce privesc politici economice şi sociale. Procesul poate fi tripartit, adică guvernul participă oficial la dialog, sau se poate referi la relaţiile bipartite, care implică doar reprezentanţii lucrătorilor şi managementul (sau sindicate şi asociaţii patronale), la care guvernul participă indirect sau nu. Dialogul social poate fi informal sau poate fi instituţionalizat. Cel mai adesea, se prezintă ca o combinaţie între cele două variante. Poate avea loc la nivel naţional, regional sau la nivel de întreprindere. Poate fi inter-profesional, sectorial sau o combinaţie între acestea.” 

Dialogul Social poate avea deci forme diferite, adică să cuprindă negocierea colectivă, dar şi alte forme de negociere, consultare sau comunicare între partenerii sociali şi eventual, guvernul.

Dialogul Social face parte, de asemenea, din Modelul Social European, deoarece
„reflectă principiul democratic (inclus în Articolul 11 al Tratatului privind Uniunea
Europeană –TUE) conform căruia asociaţiile reprezentative trebuie să-şi poată exprima
punctele de vedere, să fie consultate şi să intre în dialog cu autorităţile publice, iar
lucrătorii şi patronatele trebuie să fie implicate în luarea deciziilor pe probleme care le
afectează îndeaproape.”

Legitimitatea acestor principii poate fi derivată şi din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, care include dreptul lucrătorilor la informare şi consultare în cadrul ompaniilor, precum şi dreptul la negociere şi acţiune colectivă (Articolele 27 și 28).

Cele mai relevante Convenţii şi Recomandări OIM pentru Dialogul Social sunt:

Convenţia 144 asupra consultărilor tripartite, ratificată de România,  respectiv Recomandarea 152;  (C144)

Convenţia 87 privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical, ratificată; (C87)

Convenţia 98 privind aplicarea dreptului la organizare şi negociere colectivă. (C98)

Cum funcţionează şi care sunt beneficiile?

Aspectul crucial al Dialogului Social este parteneriatul. Se porneşte de la premisa că
sindicatele şi asociaţiile patronale recunosc existenţa unei probleme comune şi se angajează să acţioneze împreună pentru a o rezolva. Dialogul Social devine astfel un instrument al
consensului. În plus, în varianta sa tripartită, Dialogul Social oferă partenerilor sociali
(sindicate şi patronate) un instrument prin care pot influenţa deciziile guvernului şi
prin care îşi pot susţine interesele, iar guvernului un plus de legitimitate pentru acţiunile sale. Dialogul Tripartit este înţeles ca un proces decizional democratic.

Sunt recunoscute două posibile avantaje în această abordare a dialogului:

democratizarea procesului de elaborare a politicilor economice şi sociale,

reducerea conflictelor sociale.

Dialogul Social, atât în forma sa tripartită, cât şi în cea bipartită, urmează un model practic, de colaborare, pentru a dezvolta o înţelegere comună a problemelor, pentru a găsi compromisul şi un răspuns comun. Ca mijloc de urmărire a consensului şi de reducere a conflictului, Dialogul Social este un instrument preţios mai ales în timpul unei crize economice sau în perioade de tranziţie.

Care sunt dificultăţile?

Pentru ca abordarea prin Dialog Social să funcţioneze, este nevoie să fie îndeplinite un număr de condiţii preliminare, printre care cele mai importante sunt fundamentele unei societăţi democratice şi existenţa unui cadru legislativ al proceselor de dialog.
Este nevoie de organizaţii sindicale şi patronale bine închegate, care să poată să-şi îndeplinească rolul în procesul de dialog. În afară de aceasta, este nevoie de un interes comun şi de o deschidere a părţilor spre un astfel de dialog constructiv, bazat pe colaborare.

Un alt aspect central, deseori problematic, este asigurarea punerii în aplicare a acordurilor deja încheiate. Pentru a da câteva exemple pozitive, la nivel internaţional, printre rezultatele extrem de semnificative ale dialogului se numără acordurile partenerilor sociali de la nivel european cu privire la concediul pentru creşterea copilului, angajarea cu normă parţială sau cu contract ca agent temporar, toate transformate în Directive ale Consiliului European, deşi aplicarea lor practică în unele State Membre este încă problematică. Convenţiile OIM adoptate ca rezultat al dialogului social tripartit între guverne, organizaţii patronale şi sindicale reprezentative capătă forţă de lege şi devin obligatorii pentru ţările care le-au ratificat. Toate noile State Membre UE au ratificat cele opt Convenţii ale OIM asupra standardelor de bază ale muncii precum şi un număr important de alte Convenţii ale OIM.  (Situaţia convenţiilor ratificate de România aici).

Din păcate, există multe cazuri când Comisia de Experţi pentru Aplicarea Convenţiilor și Recomandărilor OIM este sesizată cu privire la diverse încălcări ale Convenţiilor.

Implementarea poate rămâne o provocare în oricare dintre cazuri, indiferent că vorbim de acorduri obligatorii sau neobligatorii, pentru că pasul de la angajamente scrise la măsuri concrete nu este  automat. Cu alte cuvinte, implementarea însăşi presupune dorinţa reală de a întreprinde acţiuni  comune.

Legea dialogului social republicata