Cel mai mare exportator de forţă de muncă din Uniunea Europeană

Standard

Condiții deosebite de muncă

România a fost cel mai mare exportator de angajaţi din Uniunea Europeană în 2018, conform unui raport al Comisiei Europene despre mobilitatea forţei de muncă din UE.

Circa 173.000 de români s-au angajat în alte state membre UE în 2018, cu 7% mai mult decât în anul precedent, conform raportului citat.

România, Polonia, Italia, Portugalia şi Bulgaria au rămas cele mai importante cinci ţări trimise în 2018. Numărul de polonezi care plecaţi la muncă în alte state UE a crescut cu 6% în 2018. Peste 50% din persoanele care se deplasează în UE au fost române, poloneze, italiene sau portugheze. Împreună, cele cinci ţări au trimis 6,1 milioane de oameni la muncă în alte ţări din UE.

Principalele ţări de destinaţie ale muncitorilor au fost Germania, Marea Britanie, Spania, Italia şi Franţa. Aceste cinci ţări cuprind aproximativ 78% din muncitorii care migrează. Doar Germania şi Marea Britanie cuprind jumătate dintre cetăţenii UE care pleacă să lucreze în alte ţări.

Principalele sectoare economice în care se angajează muncitorii veniţi din alte state membre UE sunt cel manufacturier, comerţ, construcţii şi horeca. O creştere semnificativă în 2018 faţă de 2017 au fost în sectorul IT, conform raportului Comisiei Europene.

Sursa: http://www.zf.ro


 

Negocieri cu Guvernul Orban

Standard
1.4
Sindicaliştii din industria de apărare vor negocieri cu Guvernul Orban pentru un nou acord, dacă actualul Executiv, ca şi precedentul, nu înţelege că niciun şurub de tehnică militară nu trebuie luat fără offset, fără compensare în produse româneşti, va fi afectată întreaga industrie românească, nu numai cea de apărare.

Trebuie luate discutiile de la capăt, cum s-a făcut cu Guvernul Dăncilă, va trebui să facem acum, la fel, cu Guvernul Orban. O luăm de la zero, nu avem ce face, oamenii noştri aşteaptă să le apărăm locurile de muncă, să le apărăm salariul, să le câştigăm drepturile şi atunci nu trebuie să avem pauză, nu trebuie să avem răgaz.

In continuare se fac achiziţii sau propuneri de achiziţii fără offset.

Mergem în continuare cu achiziţii Guvern la Guvern ceea ce exclude, elimină în totalitate offset-ul, compensarea în produse româneşti. Dacă guvernanţii actuali, ca şi cei trecuţi, nu înţeleg că niciun şurub de tehnică militară nu trebuie luat fără offset, fără compensare în produse româneşti, omorâm industria românească şi nu numai industria de apărare, omorâm şi restul industriei, economia.

Virgil Popescu, ministrul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri s-a întâlnit, în noiembrie 2019, cu sindicatele din industria de apărare pentru discuţii în vederea elaborării unor strategii de acţiune în viitorul apropiat. Pe agenda întâlnirii s-au problemele cu care se confruntă cele mai multe societăţi din industria de apărare: lipsa contractelor şi a investiţiilor, criza forţei de muncă din cauza nivelului foarte mic de salarizare.

Ministrul a afirmat atincu că este la curent cu situaţia dificilă în care se află multe dintre companiile din portofoliul ministerului, situaţie generată şi de precedentul mod de lucru defectuos dintre Ministerul Economiei şi Ministerul Apărării Naţionale. În acest context, Ministrul Economiei le-a spus liderilor de sindicat că a discutat cu Ministrul Apărării şi împreună au stabilit că este necesară elaborarea unui plan multianual de colaborare cu Armata Română, pentru a avea o planificare strategică a comenzilor ce se vor face companiilor din industria de apărare.

Sindicaliştii din industria de apărare au protestat anul trecut, solicitând facilităţi similare celor acordate angajaţilor din IT şi din construcţii în privinţa salarizării, precum şi modificarea definiţiei „industrie de apărare” în „industrie strategică de interes naţional”, constituirea Consiliului pentru coordonarea industriei de apărare, în conformitate cu HG 637/2017.

Sindicaliştii susţin că industria de apărare trebuie să devină furnizorul principal pentru toate instituţiile cu caracter militar, securitate şi ordine publică, de arme, muniţie şi tehnică militară, iar minim 30% din achiziţii să se realizeze în industria de apărare românească sau prin compensare conform legii offset-lui.