Particularitatea dreptului muncii

Standard

dreptul muncii


Concluzie la final serie ,,CAUZELE RESTRÂNGERII NEGOCIERII COLECTIVE,,

Particularitatea dreptului muncii faţă de alte ramuri de drept o constituie faptul că, alături de izvoarele legale, are şi izvoare negociate. Acestea din urmă nu constituie un rezultat al manifestării de voinţă a legiuitorului, ci al negocierii colective, menit să conducă spre un acordul de voinţe intervenit între partenerii sociali. Este vorba despre contractele şi acordurile colective – izvoare contractuale ale dreptului colectiv al muncii – ca rezultate ale negocierii colective. Natura duală a izvorului dreptului muncii este cea care a conferit dintotdeauna identitate acestei ramuri de drept. S-ar părea însă că asistăm la o întoarcere a dreptului muncii către “individual”, la o abandonare a resorturilor colective (și colectiviste) ale dreptului muncii, cu impact direct și nefericit asupra negocierii colective.
Într-adevăr, idiomul începutului secolului XXI a fost individualizarea, mulţi autori exprimându-şi serioase rezerve cu privire la adecvarea acestora la realităţile lumii contemporane. S-a socotit astfel că „solidaritatea de clasă” ar fi condus la ocultarea aspectelor identitare, de apartenenţă la alte grupuri umane (etnice, religioase, de gen etc.) sau chiar a aspectelor de unicitate a individului, care formează obiect al unor atât de intense preocupări în analiza postmodernă. Se propune astfel o reconsiderare multi-culturală a pieței muncii.
Astfel, problema agendei negocierii colective este ridicată în întreaga literatură europeană şi americană de drept al muncii. Se observă astfel că negocierea colectivă este constant concentrată asupra salarizării şi a concedierilor, având foarte rar în vedere alte categorii de interese, cum ar fi nevoia umană de auto-afirmare, de respect şi demnitate în muncă. Aceste interese rămân problemele fiecăruia, gestionate prin negociere individuală sau, mai grav, lăsate integral la dispoziţia managementului. Pe acest fond, însăși legitimitatea fundamentală a negocierii colective pare a fi pusă sub semnul întrebării.
În acest context, rând pe rând, globalizarea, digitalizarea, relațiile concurențiale dintre lucrători, presiunea exercitată de consumatori, deficitul de imagine tot mai substanțial resimțit de către sindicate (tradiționale exponente ale salariaților, în negocierea colectivă), disoluția solidarității dintre lucrători în plan național, dar și european – au condus la o contractare (restrângere) a negocierii colective până la cote neliniștitoare.

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s