OAMENII CARE ÎI FAC PE CEILALȚI MAI BUNI

Standard
OAMENIÎn viața ta, care sunt oamenii care îi fac pe ceilalți mai buni? Privește în jurul tău și gândește-te:

În serialul Suits, trebuiau concediați câțiva asociați. Așa că unul dintre avocați a conceput o listă de parametri, i-a introdus într-un soft și, pe baza unui agloritm, soft-ul a generat o listă de productivitate, în ordine descrescătoare. Ultimii zece oameni de pe listă aveau să fie concediați. Mândru de eficiența sa, avocatul care crease sistemul de evaluare a productivității s-a prezentat cu lista la șeful său. Acesta a fost suprins însă, de unele dintre numele de pe listă. Un anumit nume i-a atras în mod deosebit atenția, așa că și-a exprimat vehement dezacordul cu privire la concedierea acelui asociat. Avocatul l-a contrazis pe șeful său, susținând că sistemul său de calcul era impecabil.

Atunci au mers amândoi în biroul asociaților. Era târziu, în birou nu mai era nimeni. „Arată-mi unde stau primii cinci cei mai productivi oameni de pe lista ta”, spune șeful. Avocatul i-a arătat birourile în cauză. „Acum arată-mi unde lucrează asociatul pe care vrei să-l concediezi.” Avocatul i-a arătat biroul la care lucra acel asociat. „Și ți se pare întâmplător faptul că biroul acestui asociat se află exact în mijloc, între birourile celor mai productivi asociați din firmă? Să știi că valoarea unor oameni constă în aceea că îi fac pe ceilalți oameni mai buni.” Iar tânărul avocat a concluzionat: „Se pare că în calculele mele nu am luat în considerare aspectele imateriale”.


OAMENII PICAMER ȘI OAMENII COLIBRI

Elizabeth Gilbert spune:

„Sunt două tipuri de oameni pe lume: oamenii „picamer” – care, odată ce-și descoperă pasiunea, trec la treabă și muncesc fără oprire, foarte concentrați pe ceea ce fac, fără să șovăie și fără să se abată de la drum, până la final. Ei sunt eficienți, fac multă treabă, dar tind să fie obsesivi, sunt fundamentaliști, pe alocuri, uneori sunt dificili și destul de zgomotoși.

Și mai sunt „oamenii colibri”– care își trăiesc viața cu totul altfel: ei trec de la un copac la altul, de la o floare la alta, de la un câmp la altul, făcând una și apoi alta, și în acest fel fac două lucruri: își creează o viață foarte bogată, complexă și fac polenizarea încrucișată a lumii. Așa fac ei lumea mai bună: iau o idee de aici și o duc dincolo, unde mai învață ceva și apoi trec la următorul lucru și le țes pe toate împreună, iar perspectiva pe care o dezvoltă astfel aerisește întreaga cultură și o păstrează bogată și mixtă, deschisă și proaspătă.

Iar dacă așa suntem construiți, atunci așa trebuie să fim”.




Care sunt oamenii care îi fac pe cei din jur să se simtă în largul lor? Care sunt oamenii răbdători, care îi tratează pe ceilalți cu bunătate? Care sunt oamenii mereu atenți la ce nevoi are fiecare – de la o cafea sau o îmbrățișare, până la un brainstorming, un raport sau o prezentare? Cine este empatic și inclusiv? Cine învață și apoi le împărtășește și celorlalți ce știe? Cine face mereu cafeaua, spală cuptorul cu microunde și aduce flori? Cine este interesat de colegii săi, caută să-i cunoască, se împrietenește cu ei și ține echipa unită? Cine le descătușează oamenilor potențialul? Cine ajută, susține și inspiră? Cine îndeamnă și încurajează? Cine oferă recunoaștere și are mereu o vorbă bună de spus? Cine îi conectează pe oameni? Sau, cum spune David Brooks: În cine au oamenii încredere aici?



CEI CARE DAU, CEI CARE IAU

Adam Grant a realizat studii asupra unor grupuri extinse de ingineri, studenți la medicină și oameni de vânzări. Cercetările sale demonstrează că oamenii se împart în 3 categorii: oamenii care dau  – 25%, oamenii care iau  – 19% și oamenii care dau și  iau– 56%.

Aceleași studii demonstrează că oamenii care performează cel mai slab sunt oamenii care dau. Dar oamenii care performează cel mai bine sunt, surpriză, tot oamenii care dauOamenii care iau urcă repede pe culmi, dar se prăbușesc la fel de repede – fiind trași în jos de oamenii quid pro quo, care îi taxează imediat, pentru atitudinea lor.

Oamenii care dau se sacrifică adeseori, dar ei sunt cei care fac ca organizația să performeze mai bine. Cu cât grija și generozitatea – atitudinea de a da, de a ajuta – este mai intens practicată într-o organizație, cu atât mai ridicate sunt performanțele din toate punctele de vedere: profit, satisfacție clienți, retenție angajați și chiar costuri operaționale.


CUM SE CONSTRUIEȘTE O CULTURĂ ÎN CARE OAMENII CARE DAU SĂ EXCELEZE?

Oamenii care dau, cei care au mereu grijă de ceilalți, sunt adeseori extenuați. Având grijă de alții, ei rămân adesea fără timp și fără energie și nu apucă să-și termine propriile treburi, de exemplu; sau tocmai pentru că au grijă de clienții lor, nu vor dori să le vândă produse de calitate inferioară.


Așadar, cum putem construi o cultură în care oamenii care dau să exceleze?


Oamenii care dau trebuie să fie protejați de burnout

„Nu trebuie să fii Maica Tereza și nici Gandhi ca să-i ajuți pe oameni. Tot ce trebuie să faci este să faci gesturi mici care să aducă valoare mare în viața oamenilor”, spune Adam Rifkin – anrteprenor. „Fă-le cunoștință cu un om de care au nevoie, comunică informații, oferă feedback, oferă-le recunoaștere pentru munca lor etc”.

Aceste „favoruri de 5 minute”, cum le denumește Adam, sunt o bună modalitate prin care oamenii care dau își pot stabili niște limite și se pot proteja.

Creează o cultură în care oamenii să poată să ceară ajutor

Dintre oamenii care dau, performează bine cei care știu și să accepte ajutor. Așa că ar fi bine ca solicitarea ajutorului să devină o normă și să fie ușor de făcut.
Solicitarea de ajutor nu numai că îi protejează pe oamenii care dau, dar îi inspiră pe mai mulți oameni să devină generoși, să adopte atitudinea de a oferi. Datele arată că 75%-90% din oferire, într-o organizație, începe de la cerere.
Sunt mulți cei care nu cer pentru că nu vor să pară incompetenți, pentru că nu vor să-i împovăreze pe alții sau pentru că nu știu cui să se adreseze. Iar oamenii ar oferi mai mult dacă ar ști cine și cum ar beneficia de ajutorul lor.

Ai grijă pe cine aduci în echipă

Studiile realizate de Adam Grant arată că, pentru a beneficia de „generozitate productivă”, nu este suficient să angajezi oameni care dau. Impactul negativ unui om care ia este de două sau de trei ori mai mare decât impactul pozitiv al unui om care dă– așa cum un măr stricat le va strica și pe celelalte, dar un ou bun nu va mai face doisprezece ouă bune. Dacă în echipă își face apariția un om care ia, atunci oamenii care dau vor înceta să mai fie generoși, pentru că se vor simți folosiți. Prin urmare, curăță echipa de oameni care iau la fel cum pădurea se curăță de uscături.

În TED Talk-ul său, Adam Grant oferă câteva informații care să ne ajute să-i recunoaștem pe oamenii care dau și pe oamenii care iau. Una dintre modalitățile pe care le propune este o întrebare de adresat în cadrul interviului de angajare: „Poți să-mi dai numele a 4 persoane a căror carieră le-ai dezvoltat-o în mod fundamental?” Oamenii care iau vor indica numele a 4 persoane mult mai puternice și mai influente decât ei, pentru că oamenii care iau lingușesc, apoi lovesc. Cel mai probabil, oamenii care dau vor numi 4 persoane care ocupă posturi inferioare funcției lor, care nu au foarte multă putere și de pe urma cărora nu pot profita. Exact în același fel îți dai seama de caracterul unui om în funcție de cum se comportă cu chelnerul sau cu șoferul.

SĂ REDEFINIM SUCCESUL

Dacă:

  • îi înlăturăm din organizație pe oamenii care iau;
  • facem în așa fel încât oamenii să se simtă în siguranță când cer ajutor;
  • îi protejăm de burnout pe oamenii care dau;
  • asigurăm condițiile necesare pentru ca oamenii care dau să-și poată îndeplini propriile obiective și, în același timp, să-i poată ajuta pe ceilalți

atunci vom putea redefini succesul: în loc să credem că a avea succes înseamnă a câștigavom ajunge să înțelegem că a avea succes înseamnă a contribui. Iar Adam Grant punctează că cea mai de seamă reușită este să-i ajuți pe alții să reușească.

Așadar, că ești om picamer sau că ești om colibri, fii un om care dă. Și ai grijă ca generozitatea ta și a altora să fie productivă. Cultura oamenilor care dau nu este o iluzie, ci este o realitate pe care o putem construi. Împreună.