Un altfel de sef

Standard
.
1.5.png
.

Super-Șefii – ce fac ei mai bine decât șefii buni?

Așa cum există arbori genealogici, există și arbori de talente. Sunt ca niște hărți de identitate și de valoare – relevante și revelatoare.

 

SUPER-ȘEFII: PRIN CE SE ASEAMĂNĂ ÎNTRE EI

Super-Șefii sunt, desigur, oameni diferiți – au personalități și stiluri diferite. Dar felul în care identifică talentul oamenilor, felul în care îi motivează, îi instruiesc și le potențează abilitățile este mereu același: neconvențional, consecvent și eficace. Stilul lor nu dă greș.

Super-Șefii sunt foarte pasionați și trăiesc pentru ceea ce fac – zi și noapte, sunt mereu cu gândul și cu sufletul la ceea ce le place să facă. Asta respiră, asta trăiesc în fiecare moment al vieții lor, asta îi ridică din pat dimineața. Sunt deschiși și activi, caută talentul oriunde și îl găsesc în cele mai neașteptate locuri, iar felul în care își „intervievează candidații” este eclectic și neobișnuit. Standardele lor sunt înalte și în continuă creștere. Fără încetare, își împing oamenii către cel mai înalt potențial al lor. Oamenilor în care au găsit scânteia pe care o caută, le dau responsabilități pe care alți lideri s-ar teme să le delege. Super-Șeful își va sufleca mânecile și va lucra cot la cot cu tine, va intra în tranșee cu tine, îți va fi exemplu și îți va acorda o atenție croită după nevoile tale, ca să crești și să te dezvolți pe deplin. Super-Șeful te va arunca în apă, iar după ce știi să înoți te va lăsa să pleci pe drumul tău, ca să-ți urmezi destinul. Dar vei face parte din rețeaua sa de specialiști valoroși și veți schimba lumea împreună.

SUPER-ȘEFII: PRIN CE SE DEOSEBESC DE ȘEFII BUNI

Diferența este de mentalitate.

Șefii buni oferă oportunități – dintre cele existente și previzibile. Super-Șefii creează oportunități – pe care le personalizează și le croiesc pe măsura talentului oamenilor lor.

Șefii buni măsoară talentul și engagementul după parametrii clasici, universal valabili, gata definiți și uzitați. Super-Șefii nu au nevoie să măsoare talentul, pentru că îl văd. Lucrează cu el și sunt cu ochii pe el.

Șefii buni țin la bunele practici. Super-Șefii sunt prea puțin interesați de ele. Bunele practici sunt pentru cărări bătătorite, nu pentru căi necunoscute. Nu toate căile trecutului ajung în viitor. Ei știu că sistematizarea excesivă limitează și închide, reduce inovația și libertatea de mișcare.

Șefii buni sunt, în general, buni profesioniști și se străduiesc să-și facă treaba bine și să performeze. Punctul lor slab este că nu pun mare preț pe intuiție, pe curiozitatea lor înnăscută, nu ard, nu au pasiunea care generează și regenerează – pe care Super-Șefii și-o trăiesc din plin.

Super-Șefilor nu le plac ierarhiile. Pasiunea lor îi ține în tranșee, aproape de muncă și de oameni.

Super-Șefii aduc un element unic în ecuație, care trece dincolo de profesionalism – pentru că ține de identitate, de pasiune, de dăruire, de generozitate, de intuiție, de curaj.

SUPER-ȘEFII: CUM GĂSESC TALENTE

Prin practici de angajare neobișnuite.

1.Caută talentul oriunde.
Nicio sursă de talente nu rămâne neexploatată. Viața este o continuă sursă de resurse.Super-Șefii sunt atenți și prezenți pentru a le identifica în jurul lor, în toate circumstanțele, în orice experiență profesională și personală. Cine spune că atunci cînd iei cina în restaurant, la masa alăturată nu se află exact omul de care ai nevoie în echipa ta? Deschide-ți mintea, deschide-ți inima, privește, ascultă, observă, fii atent. Așa se găsesc oamenii cu adevărat talentați, special dăruiți, care schimbă lumea și despre care, de obicei, se spune că sunt excepționali.

2.Caută inteligență, creativitate și flexibilitate, caută dorința de a reuși.
Nu neapărat competență. Nu gata învățat și definitiv format. Oamenii neobișnuit de talentați nu se încadrează în tiparele obișnuite. Super-Șefii au nevoie de oameni cu minte deschisă și ochi proaspeți, care explorează, care abordează problemele din unghiuri diferite, cărora le plac surprizele, învață repede și excelează în tot felul de lucruri. Vor să-i pună în valoare și să profite din plin de creativitatea și resursele lor.

Diplomele, recomandările, acreditările sunt puțin importante. Învingătorul nu se recunoaște după trecut, ci după viitor.
Super-Șefii au nevoie de oameni care se dăruiesc talentului pe care îl au, îl trăiesc cu pasiune și cred în visul lor.

3.Nu au nevoie de o fișă a postului.
Super-Șefii croiesc jobul, uneori chiar organizația, după măsura și talentul omului. Ei identifică talentul adevărat și îi creează, fulgerător, cadrul potrivit în care își poate împlini potențialul și din care își poate aduce cea mai semnificativă și mai eficientă contribuție.

4.Nu fac interviuri de angajare, ci observă oamenii cu atenție.
Super-Șefii recunosc în ceialalți propria pasiune și energie, simt atributele talentului înnăscut.

Desigur, recrutând astfel, Super-Șefii beneficiază nu numai de forța talentului, ci și de forța diversității.

ODATĂ GĂSIT, TALENTUL SE FORMEAZĂ

Vă mai aduceți aminte de ucenicie? Toți oamenii excepționali, care au schimbat lumea, au învățat meserie de la cineva – cineva care i-a pus la treburi importante și a muncit cot la cot cu ei, dezvăluindu-le tainele meșteșugului.
Super-Șefii asta fac: te aruncă în mare. Vor înota alături de tine, din când în când – poate veți realiza împreună anumite părți din proiect. Dar treaba ta ți-o faci tu, nu ei. Vei fi în miezul lucrurilor. Vei munci. Vei crea. Și vei fi ghidat cu încredere, cu generozitate, cu viziune și cu pasiune.

ODATĂ FORMAT, TALENTUL SE ENERGIZEAZĂ

Super-Șefii își inspiră oamenii. Le transmit propria încredere – îi fac să creadă în ei înșiși și să știe că nimic nu le este imposibil, că sunt speciali și aleși. Autenticitatea este foarte importantă, însă. Încrederea în oameni nu poate fi falsificată.
Inspirația de acest fel este un (re)generator de energie.

Super-Șefii au viziune. Ei creează și schimbă lumea. Pentru asta inventează tehnologii, găsesc talente și nu fac compromisuri.

Super-Șefii descătușează talentul, creativitatea și energia celorlalți și îi implică în procesul lor de inovație și de creație – pentru că ei nu cred că au toate răspunsurile și pentru că își iubesc viziunea atât de mult încât vânează toate ideile bune pentru a o aduce la viață. În plus, să învețe de la ceilalți este o bucurie și un mod de a fi pentru ei.

În lumea Super-Șefilor standardele sunt înalte și cresc mereu. Trebuie să vrei să muncești din greu și să excelezi mereu.

ÎN CONCLUZIE, CE FAC SUPER-ȘEFII?

Găsesc oameni neobișnuit de talentați, în locuri neașteptate.
Le creează condiții pentru a crește și a-și îndeplini cel mai înalt potențial.
Îi inspiră cu viziunea lor.
Le descătușează creativitatea și energia.
Creează o cultură a înaltei performanțe.

Astfel, Super-Șefii construiesc organizații flexibile, adaptabile, agile și durabile. Durează ceea ce se schimbă. Dacă a durat, e pentru că s-a schimbat.

Caută-i pe Super-Șefi. Te poți inspira de la ei, chiar dacă nu sunt șefii tăi!

 

Cel mai răscolitor moment din viaţa creştinătăţii

Standard
Paste
PasteÎn această seară am luat parte la unul dintre cele mai răscolitoare momente din viaţa creştinătăţii. După ce am asistat la Punerea în Mormânt a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, creştinii au fost în această seară la Prohodul Domnului. In Sfanta si Marea Vineri, in toate bisericile ortodoxe, se savarseste Denia Prohodului Domnului. Prohodul este slujba de inmormantare a Mantuitorului Iisus Hristos. Versurile Prohodului au fost compuse de Sfantul Ioan Damaschin. Textul Prohodului este impartit, ca structura, in trei parti, prima parte avand 73 de strofe, a doua parte 60 de strofe si a treia parte 43 de strofe. Prima strofa a fiecarei stari este reluata si la sfarsitul ei.
PasteProhodul a fost tiparit pentru prima data in tara noastra pe 6 februarie 1836, de catre ieromonahul Macarie, prin purtarea de grija a episcopului Chesarie Capatana al Buzaului. A fost retiparit in alte doua editii in 1846 si 1853, de catre Anton Pann, insa prima editie ramane normativa pana astazi.
Vinerea Mare este o zi de doliu pentru întreaga creştinătate pentru că atunci Iisus Hristos a fost răstignit. De aceea, în Bisericile Ortodoxe , Vinerea Mare este singura zi din an în care nu se oficiază slujba Liturghiei, deoarece Liturghia înseamnă jertfă și, potrivit tradiției creștine, într-o singură zi nu se pot împlini două jerfe. 
PasteÎn Vinerea Mare creştinii ortodocşi rememorează deopotrivă, suferinţele şi umilinţele îndurate de Mântuitorul Iisus pentru noi și  pentru mântuirea noastră. De asemenea, în Vinerea Mare, creștinii rememorează  durerea imensă a Maicii Domnului, martoră la suferinţele fiului ei crucificat.

linie

Iisus a fost învinovățit de martorii mincinoși de blasfemie

În timpul cercetării, după ce Iisus a fost dus la arhiereul Ana, acesta L-a trimis la  Caiafa, alt arhiereu, care L-a scuipat şi l-a umilit. Cei doi arhierei au încercat să-L învinovăţească pe Iisus de lucruri pe care nu le-a înfăptuit : au adus doi martori mincinoşi care au susţinut că Iisus s-a lăudat cu o blasfemie şi ar fi spus : ”Stricaţi Templul acesta şi în trei zile îl voi ridica”. Totodată, Iisus ar fi  mărturisit ferm că El este Fiul Omului. Deoarece  arhiereii n-au  găsit o dovadă a vinovăţiei Mântuitorului, L-au trimis pe Iisus la Pillat, guvernatorul roman al Provinciei Iudeea. Acesta L-a biciuit, apoi L-a întrebat ”dacă este Împăratul iudeilor”. Iisus a precizat: :”Sunt împărat veşnic, dar Împărăţia mea nu este în lumea aceasta”. Evangheliștii menționează că, ore în şir, arhiereii au continuat să-l batjocorescă  pe Iisus.  

Pillat a rostit sentința și L-a trimis pe Iisus la locul osândei

Arhiereii L-au batjocurit pe Iisus ore în șir. În cele din urmă, Pillat a rostit sentinţa şi Hristos a fost trimis spre locul osândei: El purta  pe cap o cunună de spini şi crucea osânditului  în spate, legată de mâinile întinse. La ceasul al treilea, Iisus a ajuns la locul Căpăţânei: aici a fost răstignit între doi tâlhari, deoarece arhiereii voiau să-i  convingă pe cei din jur că Iisus este un răufăcător. În acele vremuri, răstignirea nu era practicată la evrei, iar în  Palestina această pedeapsă era aplicată doar de autoritatea romană. Condamnatul la moarte pe cruce era dezbrăcat de haine, era biciuit  şi trebuia să parcurgă drumul până la locul execuţie cu crucea în spate, legată de mâinile întinse. În final, sentinţa era adusă la cunoştinţa auditoriului într-un loc public.  

 Mulţimea şi soldaţii L-au umilit pe Iisus în timpul supliciului

A rămas în istoria creştinătăţii un alt gest al umilinţei la care a fost supus Hristos: când I-a fost sete, Mântuitorului i-au dat să bea oţet amestecat cu fiere.

La moartea lui Iisus au apărut semne miraculoase

Evangheliştii au menţionat în evangheliile lor că, după moartea lui Iisus, au apărut mai multe semne miraculoase: s-a rupt catapeteasma Templului, apoi, s-a cutremurat pământul şi s-au despicat pietrele. 

Iudeii aveau motive să-i grăbească moartea lui Iisus  

În timpul supliciului, iudeii se temeau că trupurile osândiţilor vor rămâne pe cruce în ziua următoare, când ei prăznuiau Paştele. De aceea, ei au intervenit și l-au convins pe Pillat ca osândiţii să fie coborâţi de pe cruce, pentru a le grăbi moartea. În acea vreme, exista obiceiul ca osândiţilor să li se zdrobească fluierele picioarelor; Iisus însă, murise. Pentru a se convinge că Iisus a murit, un soldat L-a împuns cu suliţa între coaste.

Trupul lui Iisus, îngropat de doi discipoli

În acea vreme se împlinea o  tradiție ca, după ce era coborât după cruce, trupul oricărui decedat să fie aruncat într-o groapă comună alături de crucea şi cu uneltele cu care a fost executat. În această privință mai exista o alternativă: trupul mortului putea fi încredințat unei persoane care dorea să-l îngroape.

Cei doi discipoli au împlinit ritualul îngropării lui Iisus

Din Sfintele Evanghelii aflăm că doi discipoli, Iosif din Arimateea l-a coborât pe Iisus de pe cruce; el  a fost ajutat de Nicodim, care  i-a uns trupul lui Iisus cu arome. În continuare, după tradiția iudaică, cei doi discipoli au înfăşurat corpul lui Iisus într-un giulgiu, iar capul într-o mahramă.  Sfintele Evanghelii menționează că, după împlinirea întregului ritual, cei doi discipoli L-au îngropat pe Iisus.     

Ultima zi de vineri din Postul Mare, numită Vinerea Paștelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră  sau Vinerea Seacă este ziua în care Hristos a fost răstignit. El a murit pe cruce pentru a răscumpăra neamul omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc

linie

PastePatimile lui Iisus sunt sfinte, mântuitoare şi înfricoşetoare. Patimile Lui Iisus sunt sfinte pentru că El   a suferit deși era  nevinovat. Totodată, Sfinţii părinţi consideră că Pătimirile lui Hristos sunt mântuitoare şi pentru faptul că, ore în şir, Iisus ca om nu s-a despărţit de Dumnezeu -Tatăl. Mai mult, orele pătimirilor Sale sunt înfricoşătoare, pentru că Cel care a pătimit cu trupul nu este numai om, ci este Dumnezeu-omul.

PasteSfânta zi de Vineri este o zi de doliu pentru toţi creştinii din lumea întreagă, căci noi rememorăm toate suferinţele îndurate de Iisus pentru noi, din iubirea lui nemărginită pentru noi toţi, ca prin ele să fim dezrobiţi din robia păcatului şi a morţii.  Cu toate acestea, învăţăm de la Iisus să-i iertăm pe duşmani. Atunci, în plină suferinţă, Hristos s-a adresat tatălui ceresc: „Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac.” Cu ultimele puteri, Mântuitorul a rostit cuvintele: ”Săvârşitu-s-a”! Şi-a înclinat  capul şi Şi-a dat duhul. Ca o ultimă dovadă a umilinţei, Pillat a scris pe crucea Mântuitorului : Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”.

linie

Slujba s-a  încheiat cu procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului. În cadrul procesiunii, sunt făcute patru opriri și, la fiecare oprire, este rostită o rugăciune. După procesiune, toți credincioșii prezenți trec pe sub Sfântul Epitaf, la intrarea în lăcașul de cult.

Sfântul Epitaf înseamnă acoperământ de mormânt, aceasta fiind semnificația în limba greacă a Epitafului. Deci, trecerea pe sub Sfântul Epitaf se face pentru a arăta că cei prezenți participă la suferințele și la moartea lui Hristos, trecând prin mormântul Mântuitorului pentru a învia împreună cu El.

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pe cruce după firea omenească, iar Prohodul Domnului este un fel de slujbă de înmormântare, în care se pomenește importanța morții Mântuitorului, care s-a făcut pentru oameni și pentru mântuirea lor.

linie

SARBATOARE LUMINATA !

Paste