Cel mai bogat om din Europa

Standard

Portretul celui mai bogat om din Europa: e discret, modest și mănâncă alături de angajați la cantină

În fiecare an, oamenii obișnuiți asistă la insipida întrecere din topul marilor miliardari ai lumii. Totuși, figurile impenetrabile ale unor miliardari ascund povești de viață demne de transpus într-un roman de succes. Un exemplu este discretul Amancio Ortega, cel mai bogat om din Europa și patronul Inditex, grup ce deține brandurile Zara, Bershka și Stradivarius.

8.jpg

Spaniolul Ortega (81 de ani) este singurul nume din Top 10 Forbes care, din 2009, a reușit să-și crească averea, an de an, până la valoarea actuală de 67 de miliarde de dolari. Performanța financiară l-a urcat pe locul al doilea, în spatele lui Bill Gates și în fața magnatului Warren Buffett. De altfel, Ortega și mexicanul Carlos Slim sunt singurii „intruși” din plutonul fruntaș al celor mai bogați oameni din lume, format, în rest, doar din americani.



Presa de specialitate îl caracterizează pe Amancio Ortega ca fiind un om simplu, normal, dar excesiv de discret. Fotografiile cu el sunt rare, la fel și aparițiile sale publice (prima, în anul 2000). Este căsătorit a doua oară, și are trei copii, iar fiica Sandra este cea mai bogată femeie din Spania. Rezumatul stilului său de viață se încadrează perfect în afirmația proprie, conform căreia vrea să fie recunoscut pe stradă doar de familie, prieteni și oamenii cu care lucrează. Spaniolul a impregnat filosofia sa de zi cu zi și în business, dovadă că Zara, cel mai cunoscut nume din portofoliul Inditex, nu a avut vreodată o campanie de publicitate, ci a devenit popular prin viul grai al clienților mulțumiți.



Ortega trăiește într-o casă cu vedere la ocean, în La Coruña, orașul care l-a lansat în afaceri. Deține un iaht și un avion personal și are mai multe fundații prin care sprijină munca, educația, cultura, cercetarea științifică, dar și persoanele cu dizabilități. Se spune că mai are o locuință obișnuită, de care nu știe nimeni. Nu poartă cravată, obișnuiește să mânânce alături de angajații săi, la cantină, și, deși este înaintat în vârstă, trece în fiecare dimineață prin sala de forță. Totuși, misterul din jurul său face ca puțină lume știe cât este adevăr și cât este legendă din ceea ce se spune despre el.

Copilăria modestă a stârnit o ambiție de fier

Amancio Ortega Gaona s-a născut în 28 martie 1936, în micul sat spaniol Busdongo de Arbas, situat în provincia León. Era mezinul unei familii numeroase, într-o conjunctură economică nefastă. Regiunea simțea din plin avântul industrial, dar și tumultul Războiului Civil, iar calea ferată din apropiere, extrem de tranzitată, a creat o vitală sursă de venit pentru familia sa. Tatăl lui Ortega era lucrător feroviar, iar mama – servitoare de casă.



Potrivit jurnalistei și scriitoarei Covadonga O’Shea, prietenă veche și singurul biograf autorizat de miliardarul spaniol, copilăria lui Ortega s-a consumat la limita sărăciei. Tatăl său câștiga 300 de pesetas pe lună, în contextul în care o duzină de ouă costa o zecime din salariu. O amintire relatată în autobiografie spune că, într-o zi, un vânzător a refuzat să le dea mâncare pe datorie, lui și mamei sale. Umilința simțită l-a făcut să nu mai vrea să meargă la școală, iar primele gânduri serioase de a face bani s-au înrădăcinat în mintea tânărului Ortega.



Pe când el avea 14 ani, tatăl său a găsit un post mai bun în orașul La Coruña, astfel că familia s-a mutat în vest. Imediat, Amancio s-a angajat într-un magazin numit „Gala”, care producea și vindea tricouri, și care, astăzi, încă mai există. În timp, Ortega a învățat să creeze și să lucreze manual haine. Împreună cu familia, a pornit o mică afacere în domeniul confecțiilor. Strategia era să se ofere ceea ce se caută, în cel mai scurt timp posibil. În 1972, Ortega a fondat Confecciones Goa („Goa” – acronimul invers al numelui său), unde erau angajate multe femei, organizate în cooperative, care făceau halate. Primul magazin a fost deschis în 1975, în centrul orașului La Coruña, după 12 ani în care Amancio a fost creator de textile. Cum denumirea „Zorba” era deja luată, a stabilit ca „Zara” să fie numele magazinului. Pentru a economisi timp și bani, Ortega s-a ocupat de design, fratele său de zona comercială, iar sora sa asigura contabilitatea şi aprovizionarea cu materiale.

Inditex – un imperiu inovator, susținut de femei

Succesul cu Zara l-a făcut pe Ortega să deschidă magazine în toată provincia Galicia. A urmat depășirea granițelor, în special în Portugalia, și fondarea, în 1985, a Inditex Holding. În anii ’90, începe extinderea mondială a afacerii, sunt create noi branduri și inaugurate magazine, din Mexic până în Japonia. Recent, Inditex a devenit cea mai importantă multinațională din domeniul vânzării de îmbrăcăminte. Vedeta este lanțul de magazine Zara, succedat de alte câteva branduri cu renume, precum Bershka, Stradivarius, Massimo Dutti, Pull and Bear, Oysho, Zara Home și Uterqüe.

Inditex este considerat unul dintre cele mai inovatoare nume din piața mondială de retail vestimentar. Compania are peste 152.000 de angajați, din care 76% sunt femei, potrivit raportului anual publicat în 2015. Vânzările de haine și accesorii vestimentare au adus, anul trecut, o cifră de afaceri de 20,9 miliarde de euro și un profit de circa 2,9 miliarde de euro, peste rezultatele din 2014. În prezent, sunt deschise peste 7.000 de magazine, răsfirate în 88 de țări, și 29 de platforme online de cumpărături
Paradoxal, criza financiară de acum câțiva ani a dus la cea mai prosperă perioadă pentru afacerile lui Ortega. Ibericul a câștigat 45 de miliarde de dolari, între anii 2009 și 2014, în contrasens față de tendința de pe bursele spaniole. În 2011, s-a retras din funcția de președinte al Inditex, iar în locul său l-a numit pe Pablo Isla.



De multe ori, zerourile interminabile din dreptul averilor sunt semnătura unor minți sclipitoare, antrenate de mii de ore de muncă. Ortega a respectat rețeta și, în ultimii ani, a făcut investiții imobiliare în metropole importante, precum Madrid, Barcelona, Londra, Chicago, Miami și New York, mișcare ce i-a adus câteva miliarde de dolari în plus celui mai bogat om din afara Statelor Unite.

SURSA;

CARIERE

Cum recunosti un sef toxic si cum ii faci fata. 5 tipuri de manageri dificili

Standard

Din nefericire, asa-numitii sefi toxici exista si probabilitatea de a intalni macar unul de-a lungul vietii profesionale este destul de ridicata. Poate fi supervizorul care isi cearta constant angajatii, poate fi liderul care divizeaza echipa in loc sa o uneasca, poate fi managerul care are pretentia de a fi ascultat, dar nu-i asculta niciodata pe cei din jurul lui.

Sefii toxici contamineaza locul de munca. Unii o fac cu buna stiinta si lasa sa se vada acest lucru, altii sunt mai subtili si incearca sa-si manipuleze angajatii, folosindu-i ca instrumente pentru propriul succes. Indiferent de metoda pe care o foloseste, un sef toxic cauzeaza prejudicii irevocabile pentru companii si angajati, franeaza performanta si reprezinta o sursa de stres inutil pentru echipa.

Lucrurile pot fi mai grave de atat, multi dintre angajatii cu un asemenea sef ajung sa se simta persecutati si exploatati, situatii in care pot aparea chiar suferinte psihice sau fizice. Oamenii care isi considera sefii lipsiti de onestitate, capriciosi, intoleranti si care, in general, nu au aptitudini de lideri prezinta un risc ridicat de a dezvolta o boala de inima si pot ajunge chiar pana la atac de cord. Potrivit unui studiu realizat pe angajatii din Suedia, riscul unui atac de cord creste cu 50% in cazul angajatilor stresati de un sef despotic.

Caracteristicile cel mai des intalnite la sefii toxici este acelea ca sunt individualisti, incapatanati, impulsivi si isi solicita prea mult angajatii. Consuma energia celor cu care lucreaza sau mai bine zis a celor care lucreaza pentru ei, nu au viziune, dar se lauda ca au. Se considera mai buni decat toti ceilalti si nu ii intereseaza daca cei din jur au alta parere. Pentru liderii toxici, singurul lucru care conteaza este “sa se faca treaba repede”, indiferent cu ce eforturi din partea angajatilor, ignorand nevoile acestora si ajungand pana la punctul de a-i nedreptati.



Sfaturi pentru angajati: Cinci tipuri de sefi toxici si cum le faci fata

  1. Incompetentul. Probabil cel mai intalnit tip de manager toxic este cel incompetent. Printr-un concurs de imprejurari – fie ca si-a dorit si a facut totul pentru a ajunge aici, fie ca s-a trezit in fata faptului implinit, printr-o decizie a managementului – acesta ajunge in pozitia de a gestiona proiecte si o echipa. De cele mai multe ori, un astfel de sef pleaca din randul celorlalti angajati, cu care a fost coleg si a lucrat cot la cot ani de zile. Pozitia de lider, de regula, cauzeaza schimbarea comportamentului acestuia la 180 de grade.

Nesiguranta pe sine, faptul ca nu este familiarizat cu ceea ce trebuie sa faca si dorinta de a demonstra ca este bun in ceea ce face transforma un sef incompetent intr-unul toxic. Acesta devine autoritar, cere foarte mult de la echipa, fara a se implica in proiecte, tinde sa-si delege propriile atributii catre ceilalti si sa-i foloseasca pentru a atrage complimentele sefilor directi.

Cum ii faci fata: Cand ai de-a face cu un sef incompetent, trebuie sa demonstrezi ca tu esti competent, trebuie sa-ti stii foarte bine meseria si sa-ti faci treaba fara greseala. Pe de o parte, profesionalismul tau te apara pe tine de repercusiunile unei greseli facute de el, din cauza propriei incompetente, iar pe de alta parte iti da o anumita siguranta in relatia cu seful direct. Refuza-l prompt si cu argumente atunci cand iti cere sa faci ceva care nu intra in atributiile tale, fii neutru si nu interactiona cu el mai mult decat este necesar. In scurt timp, te va lasa in pace si isi va concentra atentia catre alt coleg, pentru ca un sef incompetent are in permamenta nevoie de cineva care sa faca treaba in locul lui.

  1. Tiranul. La polul opus fata de incompetent este seful tiran. Daca primul are un comportament abuziv din cauza nesigurantei, cel de-al doilea este pur si simplu machiavellic pentru ca asa este personalitatea lui. Tiranul va folosi tactici abuzive doar pentru a-si hrani egoul. In mintea lui, colegii din echipa ii vor raul, vor sa-i ia locul si se va folosi de puterea pe care o are pentru a-i anihila. Isi va cauta aliati pe care ii va folosi pe de o parte, dar ii va transforma si in arma cu care se va apara in fata celorlalti. Este autoritar si foarte vehement si este cel mai dificil dintre toate tipurile de sefi toxici.

Cum ii faci fata: Cand ai de-a face cu un om irational, vulcanic si de la care nu stii la ce sa te astepti, prima varianta pentru a scapa de el este sa pleci. Multi angajati prefera sa-si dea demisia dupa ce incearca fara rezultat sa gaseasca o cale de a se intelege cu seful tiran. Iar singura cale de mijloc desi poate dureroasa pentru angajati, este aceea de a-i prezenta lucrurile in asa fel incat sa-i dai impresia ca este meritul lui. Tiranul are un ego nemarginit si ii place sa fie laudat. Asadar, cu cat ii acorzi mai mult credit si-i dai impresia ca succesele obtinute de echipa i se datoreaza – chiar daca nu a facut absolut nimic pentru asta – cu atat te vei intelege mai bine cu el si vei tine disputele departe. In plus, este absolut obligatoriu sa stii sa-ti gestionezi emotiile, sa-ti tii in frau furia, sa nu-i dai replici acide si sa-i dai impresia ca are intotdeauna dreptate. Asta pana cand iti gasesti un loc de munca mai bun, pentru a putea pleca. Pentru ca lucrul cu un sef tiran nu poate fi pe termen lung si te suprasolicita inutil.

  1. Cel care inspira teama. Asa-numitul “bully”adica cel care vrea ca toata lumea sa-i stie de frica si sa stea drepti in fata lui. Se considera superior celorlalti si chiar crede ca toti ceilalti sunt cu un pas in spatele lui. Vorbeste mult, dar fara consistenta, nu are o viziune pentru echipa si in general acestia trebuie sa se descurce singuri. Evident, nimic din ce faci nu este bine dupa standardele sale.

Cum ii faci fata: Cuvantul de ordine in fata unui sef care inspira teama este curajul. Sa-i demonstrezi ca nu ti-e frica de el si ca felul in care se comporta nu te afecteaza in niciun fel. Pentru ca un sef “bully” se hraneste din teama pe care ceilalti o au fata de el. Daca esti foarte bun in ceea ce faci si stapan pe tine, iti vezi de treaba ta si obtii rezultate, un astfel de sef nu are cum se te afecteze.

  1. Robotul. In mintea unui robot, tu esti angajatul 48, cu o productivitate de 70% si un nivel de experienta de 85%. Acest gen de sef ia decizii, bazandu-se numai pe cifre. Nu iese niciodata din studii de piata, cercetari si sondaje, iar rezultatele acestora sunt litera de lege. Nu face nici cel mai mic efort sa empatizeze cu angajatii sau macar sa comunice oricat de putin. In schimb, ia toate deciziile in functie de cifre si pe baza lor decide cine face treaba bine si cine nu.

Cum ii faci fata: Ca sa te intelegi cu un robot, trebuie sa vorbesti pe limba lui. Cand ai o idee trebuie sa stii cat cantareste ea in cifre. La fel se intampla si cu nivelul de performanta. Trebuie sa stii care sunt lucrurile care valoreaza cel mai mult in opinia lui si sa-i demonstrezi ca le impartasesti si ca meriti sa ramai in echipa. Odata ce i-ai invatat “limbajul” va fi usor de comunicat cu un astfel de sef, fara a fi agresiv sau nepoliticos. Programeaza-ti intalniri cu el fata in fata si raspunde-i la mailuri printr-o intalnire. Odata ce reuseste sa atribuie o fata unui nume il vei scoate din zona lui de confort antisociala si te vei putea intelege cu el.

  1. Visatorul. Viziunea sta la baza progresului si a inovatiei. Aceasta abordare poate deveni insa periculoasa cand nu are niciun fel de baza reala sau cand ideile se schimba mai repede decat pot fi puse in practica. Un sef visator este acela care are o multitudine de idei, viseaza cu ochii deschisi, cum se spune, dar nu face nimic pentru a le implementa. Mai grav este daca cere echipei sa le puna in practica, fara a oferi un minim de sprijin si expertiza. Iar pana sa fie pusa in aplicare ideea, deja si-a pierdut interesul pentru ea si se gandeste la alta. Acest mod de a conduce o echipa nu face altceva decat sa o tina pe loc, in ciuda perceptiei ca trece la nivelul urmator si ii solicita pe angajati inutil, fara rezultate palpabile in final. Pericolul in astfel de cazuri este ca se incep mai multe proiecte deodata si nu se termina niciunul.

Cum ii faci fata: In acest caz este nevoie de un efort in echipa pentru a gestiona relatia cu un sef visator. Toti angajatii din subordinea lui trebuie sa-i explice cu argument de ce ideile lui sunt neproductive si care sunt proiectele pe care ar trebui sa se concentreze, in schimb. Cu un sef visator la carma, echipa isi ia destinul in propriile maini si se gestioneaza singura, in timp ce acesta este preocupat de o noua idee revolutionara, in viziunea sa.

Acestea sunt doar cateva dintre cele mai intalnite tipuri de sefi toxici si oricat ar parea de inofensivi unii dintre ei la o prima vedere, mai devreme sau mai tarziu rezultatele negative se vor vedea: scaderea productivitatii, echipa eterogena, angajati stresati si obositi si in ultima instanta bolnavi. Solutia este sa incerci sa faci fata in prima instanta, iar daca nu se poate, demisia poate fi o decizie sanatoasa.


Distribuția creșterilor salariale în economia națională. Puterea de cumpărare – 1.017 euro pe lună

Standard

3

Câștigul salarial mediu brut anunțat de INS pentru luna iunie 2017 a fost de 3.313 de lei cu 0,8% mai mic faţă de luna precedentă.

Câștigul salarial mediu net, a fost de 2.380 lei (doar +0,7% faţă de mai 2017), respectiv 521 de euro la cursul mediu de schimb din iunie 2017 (luna de încasare efectivă a banilor) sau 1.017 de euro ca putere de cumpărare la preţurile medii din UE.

Raportat la luna de referinţă octombrie 1990, indicele câștigului salarial real s-a situat la 179,7%, cu 1,2

puncte procentuale peste cel din luna precedentă.

În schimb, ritmul de creştere faţă de aceeaşi lună anului anterior a scăzut uşor ( de la 13,8% la 13,5%) şi s-a păstrat în preajma reperului consacrat încă din primul semestru al lui 2016, undeva în jurul valorii de +14% (vezi tabelul).


.2

Cum s-au aranjat creșterile salariale în economia națională

Dincolo de evoluţia mediei generale a salariilor, este foarte interesant cum s-au aranjat creșterile în economia națională. Penreu aceasta, vă prezentăm evoluțiile domeniile mai importante de activitate.

Se poate observa plasarea sectorului bugetar mult peste media naţională dar şi faptul că activităţile auxiliare precum transportul şi comerţul au devansat sursa de bază a creşterii economice, respectiv industria prelucrătoare.



3

Dacă sănătatea are o justificare prin nivelul de plecare relativ mic şi utilitatea socială esenţială a activităţii derulate, poziţionarea administraţiei publice înaintea învăţământului şi cu 63% la nivelul creşterilor salariale faţă de media pe total economie, în pofida faptului că se situează cu 35% peste nivelul de salarizare din sănătate şi nu mai puţin de 51% peste cel din educaţie, nu prea face sens.

Zona de informaţii şi telecomunicaţii, deşi aflată pe un palier de plată undeva la dublul mediei naţionale, a marcat un spor robust şi a devansat sectorul construcţiilor, cu observaţia că ambele s-au situat peste ritmul de creştere economică de 5,7% consemnat pe primul trimestru al anului.

După ce în mai 2017 erau cu trei procente sub nivelul din urmă cu 12 luni, salariile din intermedieri financiare şi asigurări au revenit puternic şi au urcat peste cota de creştere cu patru procente dar rămân la coada clasamentului de evoluţie a salariilor.

Şi de ce nu prea e în regulă

Una peste alta, această dispunere a creşterilor salariale se arată a fi în DEfavoarea sectorului direct productiv din trei considerente:

Primul, s-au alterat semnificativ raporturile de retribuire între zona direct productivă şi cea de servicii sociale derivate din taxele şi impozitele plătite în urma activităţii economice desfăşurate. Chiar dacă o anumită majorare suplimentară era necesară pe zona bugetară, una precipitată poate avea efecte adverse greu de controlat.

Al doilea, plasarea industriei prelucrătoare la aproape zece procente sub media pe economie este cu totul neobişnuită în statele din UE, unde raportul este ori de egalitate, ori, mai degrabă, invers, ca o recunoaştere implicită a sursei sustenabile de bunăstare socială.

Al treilea, a păstra salarii ceva mai mici în producţie, pe motiv de păstrare a competitivităţii în condiţii de presiune pe cursul de schimb, presiune dată de obligaţiile bugetare exagerate asumate electoral nu pare a fi cea mai bună idee şi, oricum, nu e corect din punct de vedere al echităţii sociale.

Reguli privind evidenţa zilnică a orelor de muncă

Standard

3

Începând din 7 august 2017, toţi angajatorii trebuie să ţină evidenţa zilnică a orelor de muncă prestate de fiecare salariat, cu menţionarea orei de începere şi celei de sfârşit al programului de lucru. Regula a fost introdusă în Codul muncii prin OUG nr. 53/2017, în vigoare de ieri.

În forma anterioară a art. 119 se stabilea că angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat. Însă completarea adusă de ordonanţa publicată ieri în Monitorul Oficial prevede explicit că trebuie notate ora de începere și cea de sfârșit al programului de lucru.



Durata timpului de lucru

Cu titlu de informare generală, vă reamintim că, în cazul în care sunteţi angajat cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână, conform reglementărilor în vigoare.

În schimb, tinerii de până la 18 ani ar trebui să muncească 6 ore pe zi, respectiv 30 de ore pe săptămână.

După cum deja bine ştiţi, repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.

Însă există şi cazuri în care, în funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă. Trebuie totuşi respectată durata normală a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.