Angajaţii şi formarea profesională

Standard
1Potrivit art. 192 din Codului Muncii formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale:
a) adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;
b) obţinerea unei calificări profesionale;
c) actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază;
d) reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice;
e) dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale;
f) prevenirea riscului şomajului;
g) promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesional.

Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor ocupaţionale.

Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:
a) participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară ori din străinătate;
b) stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;
c) stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;
d) ucenicie organizată la locul de muncă;
e) formare individualizată;
f) alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.

Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toţi salariaţii, după cum urmează:
a) cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi;
b) cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi.

Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională,se suportă de către angajatori. Angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariaţi elaborează anual şi aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor. Planul de formare profesională devine anexă la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate. Salariaţii au dreptul să fie informaţi cu privire la conţinutul planului de formare profesională.

Participarea la formarea profesională poate avea loc la iniţiativa angajatorului sau la iniţiativa salariatului.

Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligaţiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părţilor şi fac obiectul unor acte adiţionale la contractele individuale de muncă.

În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta.

Pe perioada participării la cursurile sau stagiile de formare profesională definita conform art. art. 192 alin. (1) din Codul Muncii , salariatul va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de toate drepturile salariale deţinute.

Pe perioada participării la cursurile sau stagiile de formare profesională , salariatul beneficiază de vechime la acel loc de muncă, această perioadă fiind considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.

Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională, în condiţiile art. 197 alin. (1), nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adiţional.

Durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă. Nerespectarea de către salariat a dispoziţitiilor determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.

În cazul în care salariatul este cel care are iniţiativa participării la o formă de pregătire profesională cu scoatere din activitate, angajatorul va analiza solicitarea salariatului împreună cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.Angajatorul va decide cu privire la cererea formulată de salariat , în termen de 15 zile de la primirea solicitării. Totodată angajatorul va decide cu privire la condiţiile în care va permite salariatului participarea la forma de pregătire profesională, inclusiv dacă va suporta în totalitate sau în parte costul ocazionat de aceasta.

Salariaţii care au încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă cu privire la formarea profesională pot primi în afara salariului corespunzător locului de muncă şi alte avantaje în natură pentru formarea profesională.

Contracte speciale de formare profesională organizată de angajator

Drepturile salariatilor care rezolva urgentele de munca, atunci cand se afla in timpul liber

Standard
Orice angajator ar trebuie sa aiba in vedere ca, atunci cand un salariat lucreaza in afara programului de munca, adica presteaza ore suplimentare, acesta cu siguranta ar trebui sa aibe parte de anumite beneficii.5
Codul Muncii reglementeaza acest aspect, asa ca nu exista loc de interpretare. Iata ce prevede legislatia in vigoare:
„Art. 122. [compensarea muncii suplimentare prin ore libere platite]
(1) Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia.
(2) In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru.Dar ce se petrece cand salariatul trebuie sa rezolve tot felul de situatii urgente, care apar dupa programul obisnuit de munca?
Desigur ca exista si situatii in care salariatul se pune la dispozitia angajatorului, in sensul ca acesta este de acord sa intervina in timpul sau liber, in cazul unor urgente.
Chiar daca aceasta intelegere se face tacit, fara sa fie stipulata in contractul de munca in unele situatii, acest fapt nu inseama ca salariatul nu are anumite drepturi.
Despre ce drepturi este vorba si ce ar trebui sa stie angajatul care se ocupa de sarcinile urgente care apar dupa programul obisnuit de munca?Este vorba despre clauza de restrictie a timpului liber, asa cum este prevazuta la art.20 din Codul Muncii. In acest fel, se stabileste prin contract ca angajatul trebuie sa rezolve anumite urgente in afara programului, dar va fi anuntat in prealabil si de asemenea va fi remunerat pentru munca sa (indemnizatie sau spor la salariu).
ATENTIE! Chiar si in aceasta situatie, salariatul poate beneficia si de sporul prevazut pentru orele suplimentare, cele doua sporuri, cel mentionat mai devreme si acesta, nefiind incompatibile. Daca nu a fost posibila compensarea cu timp liber in urmatoarele 60 de zile calendaristice, se va face plata orelor suplimentare, potrivit Codului Muncii.
Desigur, si in cazul acesta angajatorul trebuie sa respecte regimul muncii suplimentare.