Concilierea şi medierea (5)

Standard

CONCLUZII
Trecerea de la cultura conflictului la cultura dialogului presupune inclusiv dezvoltarea și promovarea practicilor de soluționare alternativă a conflictelor de muncă.5

1De asemenea un rol important îl are creșterea gradului de informare și expertiză a partenerilor sociali referitoare la mecanismele de soluționare alternativă a disputelor. În acest sens, MMFPSPV prin Direcția pentru Dialog Social a derulat programe de formare cu sprijinul Organizației Internaționale a Muncii pentru formarea specialiștilor în domeniu. În curând vor fi instruiți prin intermediul granturilor norvegiene o altă serie de specialiști incluzând reprezentanți ai partenerilor sociali (confederații sindicale și patronale reprezentative) în practici de soluționare amiabile a conflictelor, urmând ca aceștia să devină și promotori ai culturii dialogului în propriile organizații. În ultima perioadă Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin Direcția pentru Dialog Social în colaborare cu partenerii sociali, a derulat mai multe proiecte de promovare a dialogului social, inclusiv prin cursuri de formare pentru lideri sindicali privind negocierile colective și soluționarea conflictelor colective de muncă.
Dezvoltarea culturii dialogului social presupune un efort îndelungat la care trebuie să contribuie cu bună credință toate părțile interesate, respectiv sindicate, patronate și autorități publice.

Aici se incheie serialul de cinci articole ,,Concilierea şi medierea,,

Concilierea şi medierea(1)

Concilierea şi medierea(2)

Concilierea şi medierea(3)

Concilierea şi medierea(4)

Baza legislativă şi normativă a activităţii sindicatelor -IV-

Standard

CONVENŢIA OIM nr. 135 PRIVIND PROTECŢIA REPREZENTANŢILOR LUCRĂTORILOR ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERII ŞI FACILITĂŢILE DE ACORDAT ACESTORA3.png

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii ,
Convocată la Geneva de către Consiliul de administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii, unde s-a reunit la 2 iunie 1971, în cea de a cincizeci şi şasea
sesiune,
Notificînd dispoziţiile Convenţiei asupra dreptului de organizare şi de negociere colectivă,1949, care protejează lucrătorii contra oricăror acte de discriminare ce tind să afecteze libertatea sindicală în materie de muncă,
Considerînd că este de dorit să adopte dispoziţii complementare în ceea ce priveşte
reprezentanţii lucrătorilor,
După ce a decis să adopte diverse propuneri referitoare la protecţia reprezentanţilor
lucrătorilor în întreprinderi şi la înlesnirile ce ar urma să le fie acordate, problemă care constituie cel de al cincilea punct de pe ordinea de zi a sesiunii,
După ce a decis că aceste propuneri vor lua forma unei convenţii internaţionale,
Adoptă , în această zi de douăzeci şi trei iunie o mie nouă sute şaptezeci şi unu, Convenţia care urmează, care va fi denumită Convenţie privind reprezentanţii lucrătorilor, 1971: 

ARTICOLUL 1
Reprezentanţii lucrătorilor din întreprindere trebuie să beneficieze de o protecţie eficace
contra tuturor măsurilor care ar putea să le aducă prejudicii, inclusiv concedierea şi activitatea lor de reprezentanţi ai lucrătorilor, afilierea lor sindicală sau participarea lor la activităţi sindicale, în măsura în care acţionează conform legilor, convenţiilor colective sau alte angajamente convenţionale în vigoare.

ARTICOLUL 2
1. În întreprinderi, reprezentanţii lucrătorilor vor avea facilităţi care să le permită să
îndeplinească în mod rapid şi eficace funcţiunile lor.
2. În această privinţă, se va ţine seama de caracteristicile relaţiilor profesionale ce
prevalează în ţară, precum şi de nevoile, importanţa şi posibilităţile întreprinderii în cauză.
3. Acordarea acestor facilităţi nu trebuie să împiedice funcţionarea eficace a întreprinderii în cauză.

ARTICOLUL 3
În înţelesul prezentei Convenţii, termenii „reprezentanţi ai lucrătorilor” desemnează
persoane recunoscute de legislaţie sau de practica naţională, fie că sunt:
a) reprezentanţi sindicali, şi anume reprezentanţi numiţi sau aleşi de sindicate sau membri ai sindicatelor;
b) sau reprezentanţi aleşi, şi anume reprezentanţi aleşi în mod liber de lucrătorii din
întreprinderi, potrivit dispoziţiilor legislaţiei naţionale sau convenţiilor colective şi a căror funcţiuni nu se întind la activităţi care sunt recunoscute în ţările în cauză ca referindu-se la prerogative exclusive de sindicate.

ARTICOLUL 4
Legislaţia naţională, convenţiile colective, sentinţele arbitrale, sau deciziile judiciare vor
putea determina tipul sau tipurile de reprezentanţi ai lucrătorilor care trebuie să aibă dreptul la protecţie şi facilităţile vizate de prezenta Convenţie.

ARTICOLUL 5
Atunci cînd înt-o întreprindere există atît reprezentanţi sindicali, cît şi reprezentanţi aleşi,vor fi luate măsuri pentru a garanta că prezenţa reprezentanţilor aleşi nu poate duce la diminuarea situaţiei sindicatelor interesate sau a reprezentanţilor lor şi pentru a încuraja cooperarea asupra tuturor chestiunilor pertinente, între reprezentanţii aleşi, pe de o parte, şi sindicatele interesate şi reprezentanţii lor, pe de altă parte.

ARTICOLUL 6
Aplicarea dispoziţiilor Convenţiei va putea fi asigurată pe calea legislaţiei naţionale, a
convenţiilor colective sau în orice altă manieră care ar fi conformă cu practica naţională.

ARTICOLUL 7
Ratificările formale ale prezentei Convenţii vor fi comunicate Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrate de el.

ARTICOLUL 8
1. Prezenta Convenţie nu va lega decît membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii a căror ratificare a fost înregistrată de Directorul general.
2. Ea va intra în vigoare în douăsprezece luni după ce ratificările a doi membri vor fi
înregistrate de Directorul general.
3. În continuare, această Convenţie va intra în vigoare pentru fiecare membru în
douăsprezece luni după data la care a fost înregistrată ratificarea sa.

5.png