Se cere amânarea discuțiilor pe modificarea HG 1260/2011

Standard

BNS a solicitat Ministrului Consultării Publice și Dialogului Social amânarea discuțiilor pe modificarea HG 1260/20111.png

Având în vedere propunerea de modificare a HG 1260/2011 privind sectoarele de activitate, precum și discuțiile purtate pe modificarea Legii 62/2011, BNS a solicitat prorogarea oricăror discuții privind modificarea HG 1260/2011 până la adoptarea modificărilor Legii 62/2011 a dialogului social.
Această propunere a fost făcută având în vedere două argumente majore:
orice discuție realistă privind sectoarele de activitate care să ducă la dezvoltarea dialogului social nu poate fi purtată decât după finalizarea discuțiilor și adoptarea modificărilor ce vor fi adus Legii Dialogului Social, modul de reglementare a dialogului social fiind esențial pentru stabilirea structurii sectoarelor de activitate.
scopul unor astfel de modificari este dezvoltarea dialogului si in acest sens este foarte important ca la nivelul fiecărui sector de activitate să se regaseasca în fapt partenerii sociali ce urmează a fi parte a dialogului și a negocierilor colective.
Textul scrisorii poate fi consultat aici.

Hotărârea nr. 1260-2011

Sursa: Blocul National Sindical2

Baza legislativă şi normativă a activităţii sindicatelor -III-

Standard

CONVENŢIA OIM nr.98
PRIVIND APLICAREA PRINCIPIILOR DE DREPT DE ORGANIZARE ŞI NEGOCIERE COLECTIVĂ1.png

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al
Muncii, care s-a reunit la 8 iunie 1949, în cea de a treizeci şi doua sesiune;
După ce a decis să adopte diverse propuneri referitoare la aplicarea principiilor de drept de organizare şi de negociere colectivă, chestiune care constituie cel de al patrulea punct de pe ordinea de zi a sesiunii;
După ce a decis că aceste propuneri vor lua forma unei convenţii internaţionale, adoptă, în această primă zi a lunii iulie o mie nouă sute patruzeci şi nouă, Convenţia care urmează,denumită Convenţia asupra dreptului de organizare şi de negociere colectivă, 1949; 

ARTICOLUL 1
1. Lucrătorii trebuie să beneficieze de o protecţie adecvată împotriva tuturor actelor de
discriminare ce tind să aducă atingere libertăţii sindicale în materie de angajare.
2. O asemenea protecţie trebuie să se aplice în special în ce priveşte actele care au drept
scop:
a) de a subordona angajarea unui lucrător condiţiei de a nu se afilia la un sindicat sau să
înceteze să facă parte dintr-un sindicat;
b) să concedieze un lucrător sau să-l persecute prin orice alte mijloace, pe motivul afilierii sale sindicale sau a participării la activităţi sindicale în afara orelor de muncă sau, cu consimţămîntul celui care angajează, în timpul orelor de muncă.

ARTICOLUL 2
1. Organizaţiile lucrătorilor şi ale celor ce angajează trebuie să beneficieze de o protecţie
corespunzătoare contra tuturor actelor de amestec ale unora faţă de alţii, fie direct, fie prin agenţii lor sau membrii, în formarea, funcţionarea şi administrarea lor.
2. Sunt, în special, asimilate actelor de amestec în sensul prezentului articol măsurile ce tind să provoace crearea de organizaţii ale lucrătorilor dominate de cel ce angajează sau o organizaţie a celor ce angajează, sau să susţină organizaţii ale lucrătorilor prin mijloace financiare sau în alt fel, în scopul plasării acestor organizaţii sub controlul celui ce angajează sau al unei organizaţii a celor ce angajează.

ARTICOLUL 3
Organizaţii corespunzătoare condiţiilor naţionale trebuie, dacă este necesar, să fie
constituite pentru a asigura respectul dreptului de organizare definit prin articolele precedente.

ARTICOLUL 4
Măsuri corespunzătoare condiţiilor naţionale trebuie, dacă este necesar, să fie luate pentru a încuraja şi promova dezvoltarea şi utilizarea cea mai largă a procedurilor de negociere voluntară a convenţiilor colective între cei ce angajează şi organizaţiile celor ce angajează, pe de o parte, şi organizaţiile lucrătorilor pe de altă parte, în vederea reglementării prin acest mijloc a condiţiilor de angajare.

ARTICOLUL 5
1. Măsura în care garanţiile prevăzute de prezenta Convenţie se vor aplica forţelor armate sau poliţiei va fi determinată de legislaţia naţională.
2. Conform principiilor stabilite prin paragraful 8 al articolului 1 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, notificarea acestei Convenţii de către un membru nu va trebui considerată ca afectînd vreo lege, sentinţă, obicei sau orice acord deja existent care acordă membrilor forţelor armate şi ai poliţiei garanţiile prevăzute de prezenta Convenţie.

ARTICOLUL 6
Prezenta Convenţie nu se ocupă de situaţia funcţionarilor publici şi nu va putea, în nici un fel, să fie interpretată ca aducînd prejudicii drepturilor lor sau statutului lor.

ARTICOLUL 7
Ratificările formale ale prezentei Convenţii vor fi comunicate Directorului general al
Biroului Internaţional al Muncii şi prin el înregistrate.

ARTICOLUL 8
1. Prezenta Convenţie nu va lega decît membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii a cărorratificare va fi înregistrată de Directorul general.
2. Ea va intra în vigoare în douăsprezece luni după ce ratificările a doi membri vor fi
înregistrate de către Directorul general.
3. În continuare, această Convenţie va intra în vigoare pentru fiecare membru în
douăsprezece luni de la data la care ratificarea va fi înregistrată.

ARTICOLUL 9
1. Declaraţiile care vor fi comunicate Directorului general al Biroului Internaţional al
Muncii, conform paragrafului 2 al articolului 35 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, vor face cunoscut:
a) teritoriile pentru care membrul interesat se angajează ca dispoziţiile Convenţiei să fie
aplicate fără modificare;
b) teritoriile pentru care se angajează ca dispoziţiile Convenţiei să fie aplicate cu modificări,şi în ce consistă modificările respective;
c) teritoriile la care Convenţia este inaplicabilă şi, în aceste cazuri, motivele pentru care ea este inaplicabilă;
d) teritoriile pentru care el îşi rezervă hotărîrea sa, aşteptînd un examen mai aprofundat al situaţiei faţă de respectivele teritorii.
2. Angajamentele menţionate la alineatele a) şi b) din primul paragraf al prezentului articol vor fi considerate ca părţi integrante ale ratificării şi vor avea efecte identice.
3. Orice membru va putea renunţa printr-o nouă declaraţie la toate sau la unele din rezervele conţinute în declaraţia sa anterioară, în virtutea alineatelor b), c) şi d) din primul paragraf al prezentului articol.
4. Orice membru va putea, în timpul perioadelor în care prezenta Convenţie poate fi
denunţată conform dispoziţiilor articolului 11, comunica Directorului general o nouă declaraţie de modificare în orice fel a termenilor unei declaraţii anterioare şi să facă cunoscută situaţia în teritorii determinate.

ARTICOLUL 10
1. Declaraţiile comunicate Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii conform paragrafelor 4 şi 5 din articolul 35 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii trebuie să indice dacă dispoziţiile Convenţiei vor fi aplicate în teritoriu cu sau fără modificări; atunci cînd declaraţia arată că dispoziţiile Convenţiei se aplică sub rezerva modificărilor, ea trebuie să specifice în ce consistă modificările respective.
2. Membrul sau membrii sau autoritatea internaţională interesată vor putea renunţa în
totalitate sau parţial, printr-o declaraţie ulterioară, la dreptul de a invoca o modificare indicată într-o declaraţie anterioară.
3. Membrul sau membrii sau autoritatea internaţională interesată vor putea în timpul
perioadei în care Convenţia poate fi denunţată conform dispoziţiilor articolului 11, comunica Directorului general o nouă declaraţie de modificare în orice privinţă a termenilor unei declaraţii anterioare şi să facă cunoscută situaţia în ce priveşte aplicarea acestei Convenţii.2

SSM- Consultarea și participarea lucrătorilor în domeniul sănătății și securității în muncă

Standard

3V-aţi întrebat vreodată dacă:

– Pierderea, accidentarea sau îmbolnăvirea unuia sau a mai multor angajaţi ar afecta în mod negativ afacerile dumneavoastră?
– Aţi putea să vă consolidaţi afacerea pe termen lung prin evitarea unor costuri determinate de nerespectarea obligaţiilor privind securitatea şi sănătatea în muncă?
– Aţi putea să îmbunătăţiţi rentabilitatea afacerii, prin realizarea de investiţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă?
– Este posibil să atrageţi şi să fidelizaţi personal bine calificat şi instruit pe care să vă puteţi baza pentru creşterea productivităţii?

Dacă răspunsul este „DA” la oricare dintre aceste întrebări, atunci trebuie să recunoaşteţi faptul că securitatea şi sănătatea în muncă poate contribui substanţial la o activitate sanatoasa in cadrul societatii unde va desfasurati activitatea. O performanţă bună în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă înseamnă respectarea vietii angajatului!

SPER SA VA FIE DE FOLOS MATERIALUL.

2Consultarea și participarea lucrătorilor în domeniul sănătății și securității în muncă (SSM)