Proiectul care vrea să aducă săptămâna la 4 zile lucrătoare

Standard
Propunerea legislativă care prevede ca săptămâna de lucru de 40 de ore să poată fi împărțită și în 4 zile lucrătoare, a câte zece ore, este din nou supusă dezbaterii publice, la Senat, de un grup de parlamentari liberali. Inițiativa a fost dezbătută și în legislatura 2012-2016, dar nu a trecut de niciuna din camerele Parlamentului.2

Inițiatorii susțin, în expunerea de motive, că marea majoritate a angajaților din mediu privat lucrează oricum aproape 10 ore pe zi, astfel că un week-end de 3 zile ar fi binevenit pentru aceștia. Propunerea ar ajuta atât tinerii care ar avea mai mult timp liber de petrecut la sfârșit de săptămână, cât și familiile cu copii, care ar petrece mai multe zile împreună.

Conform specialiștilor citați în expunerea de motive, angajații ar avea nevoie, însă, de o perioadă de adaptare la noile condiții, de aproximativ 3 luni, dar randamentul nu ar avea apoi de suferit. Ba, dimpotrivă, economia ar avea de câștigat:

“Dacă, per total, programul companieiva rămâne de 5 zile pe săptămână, dar niciun angajat nu va munci mai mult de 4 zile, rezultă că patronul trebuie să facă noi angajări. Așadar, s-ar crea mai multe locuri de muncă, cu condiția ca patronul să aibă cu ce să plătească noii angajați. Partea proastă este că, cel mai probabil, produsele ar deveni mai scumpe, dar mai mulți angajați înseamnă un consum mai mare în economie”, argumentează inițiatorii proiectului legislativ.

Proiectul prevede modificarea Codului Muncii, dar măsura nu este obligatorie pentru angajatori.

Art. 112

„(1) Pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. Această normă a timpului de muncă se stabilește cu respectarea prevederilor Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, în funcție de raportul contractual dintre angajat și angajator. Ea poate fi și de 10 ore pe zi, cu respectarea a 40 de ore pe săptămână.”

Art. 113

„(1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile repaus. Această repartizare a timpului de muncă se stabilește de comun acord între angajator și angajat și poate fi de 10 ore pe zi, timp de 4 zile, cu trei zile repaus, dar cu respectarea Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene.”

Inițiativa va fi dezbătută mai întâi la Senat și indiferent de votul de aici, va merge în Camera Deputaților, care este forul decizional.

Bogati si saraci in Europa

Standard

30 milioane de europeni se află pe lista celor care «nu sunt bogați»

4În Europa există peste 400 de miliardari, dar 30 de milioane de lucrători din UE sunt săraci.

Clasa de mijloc este pe cale de dispariție; discrepanțe urașe între veniturile directorilor executivi și ale salariaților.

Europa are nevoie de o creștere a salariilor!

În fiecare primăvară, revista Forbes lansează o listă a miliardarilor lumii – o listă care crește aproape în fiecare an din acest deceniu.

Lista din 2017 cuprinde 445 de miliardari din țări UE. Valoarea lor netă combinată, potrivit revistei, depășește 1,3 trilioane de euro.

CES consideră că publicarea acestei liste este o oportunitate perfectă de a atrage atenția asupra listei cu cei care „nu sunt bogați” – a celor 30 de milioane de europeni care lucrează și totodată, se află și în pericolul de a trăi în sărăcie. Sunt persoane de toate vârstele, ce provin din toate țările UE și din toate sectoarele economice. Unii sunt plătiți sub salariul minim, alții sunt prinși în tipuri de muncă precară, alții sunt exploatați.

Ca parte a campaniei „Europa are nevoie de o creștere a salariilor”, CES a publicat recent o copertă falsă a revistei Forbes, subliniind contrastul dintre creșterea salariilor directorilor executivi și a celor care muncesc din greu, dar sunt blocați la capătul de jos a scării salariale.

Secretarul Confederal al CES, Esther Lynch, a declarat: „În timp ce unii directori executivi au salarii indecent de mari, mulți lucrători se decurcă foarte greu și nu au văzut o creștere reală a salariilor de ani de zile. Este timpul să se reducă diferența de salarizare prin majorarea salariilor pentru toți lucrătorii, prin stabilirea unui raport maxim între remunerarea directorilor executivi / conducere / salariați și printr-o mai mare transparentizare a salariilor.”

Campania de 18 luni pentru creșterea salariilor – menită să promoveze creșterea salariilor lucrătorilor europeni – este cea mai bună modalitate de a stimula o creștere reală, orientată spre consumatori, în economiile europene. CES și membrii săi consideră că cea mai bună cale către obținerea acestor creșteri salariale este prin acordurile de negociere colectivă.5Sursa: Confederatia Europeana a Sindicatelor

Libertăți sindicale-I-

Standard

Libertatea sindicală1.png

Este considerată un drept al omului fiind fondată pe legăturile stabilite între membrii unei profesii. Ca orice altă libertate, și cea sindicală este de esența individuală; face parte din categoria drepturilor și libertăților fundamentale ale omului: dreptul de asociere, libertatea întrunirilor, de exprimare etc. Dreptul la libertate sindicală este un drept social – din categoria celor economice, sociale și culturale – dar, concomitent, el face parte și din categoria drepturilor civile și politice. Este, așadar, un drept având un caracter mixt.
Libertatea sindicală se manifestă atât în plan individual, prin consacrarea dreptului unui salariat/angajat să adere sau nu în mod liber la un sindicat, să se retragă atunci când dorește, cât și în plan colectiv, recunoscându-se posibilitatea sindicatelor de a se asocia sau de a se afilia la o organizație sindicală. Nici legal, nici prin contractele colective sau individuale de muncă ori prin acordurile colective nu se pot realiza discriminări negative sau chiar pozitive după cum angajatul, este sau nu membru al sindicatului dintr-o anumită unitate (sau al sindicatului reprezentativ, ceea ce ar afecta, în acest fel, și pluralismul sindical).
Așadar, cadrul normativ trebuie să prevină orice discriminări ale angajaților întemeiate pe apartenența și activitatea sindicală în ceea ce privește: angajarea, repartiția în muncă, formarea profesională, avansarea în profesie, salarizarea și acordarea de avantaje sociale, măsurile disciplinare și concedierea. Clauzele referitoare la afilierea sau neafilierea sindicală în contractele de muncă sunt nule. Totodată, angajații trebuie să fie protejați împotriva ingerințelor angajatorilor în sensul favorizării unui anumit sindicat; orice măsură a angajatorului pentru a facilita crearea unui sindicat sau favorizarea altuia aflat sub influența sa constituie și ea o atingere adusă libertății sindicale.

Pragul de 1.000 de euro a fost depăşit

Standard

Câștigul salarial mediu brut anunțat de INS pentru luna martie 2017 a fost de 3.256 de lei cu 4,8%% mai mare faţă de luna precedentă. Câștigul salarial mediu net, a fost de 2.342 lei (+4,7% faţă de februarie 2017), respective 517 de euro la cursul mediu de schimb din aprilie 2017 (luna de încasare efectivă a banilor) sau 1.009 de euro ca putere de cumpărare la preţurile medii din UE.1

Traversarea pragului psihologic de 1.000 de euro în echivalent rezultată din nivelul mai mic al preţurilor de la noi ( 51,2% din media UE), s-a făcut în premieră în ultima lună a anului trecut, dar atunci era o creştere cu caracter exceptional, pe baza acordării unor prime de sărbători. Acum, însă, nu există nici un element sezonier cu caracter excepţional.

Raportat la luna de referinţă octombrie 1990, indicele câștigului salarial real a urcat la 177,9%. Ritmul de creştere faţă de aceeaşi lună anului anterior s-a temperat uşor, dar a rămas la mare distanţă de evoluţia productivităţii muncii. O valoare de +14% creştere salarială faţă de -0,4% modificare în productivitatea muncii pe 2016 ar trebui să ne dea de gândit, înainte ca ajustarea puterii de cumpărare să se facă pe calea majorării preţurilor şi/sau a erodării cursului de schimb al leului.1Dispunerea creșterilor în economia națională
Pentru a vă forma o imagine asupra dispunerii creșterilor salariale pe economia națională, vă prezentăm evoluțiile din câteva domenii mai importante de activitate. Se poate observa uşor plasarea industriei prelucrătoare foarte aproape de media naţională de creştere salarială pe ultimele 12 luni dar şi păstrarea cu 9% sub media câştigurilor, situaţie atipică în ţările occidentale.2Ramurile bugetare au venit cu majorări mult mai mari decât cele din sectorul de afaceri, cu sectorul sanitar plasat detaşat în frunte (+35,2%) şi administraţia publică lipită de învăţământ ca ritm de creştere ( 21,7% faţă de 21,8%) deşi beneficiază de un nivel salarial cu aproximativ 50% mai mare decât acesta.

După ce marcaseră a anumită revenire la începutul anului, salariile din intermedieri financiare şi asigurări s-au aflat cu peste patru procente sub nivelul din aceeaşi lună a anului trecut, fiind şi singurul sector în care au fost făcute ajustări salariale. Pornite de la un nivel considerabil mai redus, transporturile, construcţiile şi comerţul au devansat ca ritm de creştere zona de informaţii şi telecomunicaţii.

În viitorul apropiat, consolidarea trendului de creşterea a preţurilor, care a devenit deja o certitudine pe partea de produse alimentare, precum şi presiunea asupra cursului de schimb pe palierul de 4,55 lei/euro vor pune probleme în apărarea pragului de 1.000 de euro putere de cumpărare echivalentă a angajaţilor din România.