Salariatul din Codul muncii si lucratorul din Dreptul European(concluzii)

Standard

Salariatul din Codul muncii si lucratorul din Dreptul European2

10.pngExistența unui stat de drept deplin și efectiv funcțional presupune ca instanțele judiciare să aplice legea în mod unitar pentru toți, dar numai sub cerința deplinei admisibilități a cererii introductive, această prerogativă fiind atribuită în mod evident numai instanțelor de judecată.
Conflictele individuale de muncă, conform art. 211 din Legea nr. 62/2011 actualizată, sunt definite astfel:

11„Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează:
a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă;b) constatarea nulității unui contract individual de muncă poate fi cerută de părți pe întreaga perioadă în care contractul respectiv se aplică;
c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.”
Potrivit art. 267 din Legea nr. 53/2003 actualizată, pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii – persoane fizice și/sau persoane juridice –, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, pentru evitarea suprapunerilor și/sau a similitudinilor în materie, pentru realizarea cerinței de claritate legislativă-dispozitivă și pentru ușurința spunerii și realizării dreptului de către instanțele de judecată, apreciez că se impune lămurirea cadrului legal astfel reglementat în prezent, conform art. 267 lit. a) din Legea nr. 53/2003 actualizată, art. 1 lit. o)-q), art. 27 și 28 din Legea nr. 62/2011 actualizată, în sensul agreării, susținerii și promovării unei inițiative legislative în sensul excluderii dispozitive exprese a angajatului ca parte procesual activă în acțiunile civile individuale care au ca petit anularea, modificarea și negocierea normelor convenționale, cu consecința modificării atât a Legii nr. 62/2011, cât și a Legii nr. 53/2003, urmând astfel a se da satisfacție reglementativă internă clară și neechivocă, deciziei pronunțată de către instanța europeană anterior menționată, și cu reținerea inclusiv a prevederilor art. 1 lit. q) din Legea nr. 62/2011 actualizată, anterior menționată, unde se arată că părțile îndreptățite să negocieze un contract colectiv de muncă sunt angajatorii, organizații patronale sau organizații sindicale, care întrunesc condițiile legale pentru a participa la negocierea unui contract colectiv de muncă.1.png

Aici se incheie prezentarea acestor postari ce au avut ca tema,angajatul roman fata in fata cu cel din UE

Negocierea colectivă şi sindicalizarea

Standard
1.pngNegocierea colectivă este un domeniu vast şi complicat iar negocierea în cadrul sectorului public prezintă propriile probleme speciale. Într-o organizaţie privată este uşor să identificăm managerii care controlează negocierea şi care adoptă deciziile finale. În sectorul public, există însă adesea mai mulţi factori de decizie implicaţi: consiliul local, primarul şi preşedintele consiliului judeţean, atunci când este cazul. În plus, negocierea colectivă în sectorul public este circumscrisă legilor şi regulamentelor care stabilesc cine poate fi reprezentat de sindicate, care sunt subiectele de negociere şi care sunt drepturile angajaţilor dacă negocierile eşuează. În sfârşit, considerente de natură politică pot influenţa procesul de negociere în domeniul public. Tensiunile între oficialii aleşi şi grupurile active care acţionează în domeniul politic pot influenţa cursul negocierilor. Angajaţii din domeniul public sau conducerea pot încerca să exploateze aceste forţe politice externe.
În continuare vom încerca să realizăm o imagine generală a negocierii colective trecând în revistă factori ce influenţează sindicalizarea, efectele ei, practicile de negociere, caracteristicile contractului de muncă şi câteva sugestii despre felul cum poate fi evitată sindicalizarea.
Însă, pentru o mai bună înţelegere vom defini pentru început, cele două noţiuni: contractual colectiv de muncă, respectiv sindicatul.

8Negocierea colectiva si sindicalizarea

 

2017-2020-Programul de convergență

Standard

51Datele de pornire asumate de guvern01

Guvernul a aprobat vineri un memorandum privind Programul de convergență 2017-2020, confirmând menținerea angajamentului Guvernului României de-a susține măsurile premergătoare aderării la Zona Euro.4

Datele asumate de guvern prin acest program păstrează premisa că anul acesta vom avea o creștere de 5,2%, își asumă creșterea deficitului structural la 3% în anul viitor (de la 2,4% în 2016), companiile de stat vor fi obligate și în anul următor să cotizeze la buget 90% din profit și tăierea unor costuri de la instituțiile bugetare.

Printre măsurile asumate de guvern se numără:

  • Introducerea de la 1 iulie a unui mecanism de plată defalcată a TVA, aplicat în primă fază de instituțiile publice
  • Continuarea și în 2018 a repartizării la buget, sub formă de dividende, a minimum 90% din profitul realizat de societățile de stat
  • Reducerea cu până la 10% a cheltuielilor de funcționare a instituțiilor publice.

Măsurile suplimentare incluse în Programul de convergență, asigură un comunicat al Executivului, vor asigura încadrarea deficitului ESA în pragul de 3% prevăzut de Pactul de stabilitate și creștere și răspund solicitărilor reprezentanților Comisiei europene.

Potrivit poziției oficiale a guvernului :

Programul de convergență are la bază prevederile cadrului macroeconomic actualizat pentru perioada 2017-2020, care prevede o creștere economică de 5,2% în anul 2017 și o creștere medie anuală de 5,6% în perioada 2018-2020.

Pentru perioada 2017-2020 estimările bugetare s-au construit plecând de la prevederile Strategiei fiscal-bugetare pentru 2017-2019 și de la măsurile suplimentare ce urmează să fie implementate în acest an.

În aceste condiții, deficitul bugetar ESA rămâne relativ constant în anii 2017-2018, urmând să se ajusteze către 2% în anul 2020. Deficitul structural crește de la 2,4% din PIB în 2016 la 3% în anul 2018, iar abaterea de la obiectivul pe termen mediu – OTM începe să se ajusteze treptat începând din anul 2019. Pe întreaga perioadă de proiecție este așteptat ca datoria publică, conform metodologiei UE, să rămână sub 40% din PIB.

Angajamentul de adoptare a monedei euro reprezintă, în continuare, o ancoră importantă în privința implementării unor politici bugetare, structurale și instituționale eficiente și coerente, în vederea asigurării unei convergențe reale (venit/locuitor) de durată, creșterii competitivității economiei românești, reducerii disparităților regionale și deficiențelor structurale.

Din punctul de vedere al convergenței reale, evaluată prin decalajele față de media europeană (UE – 28) a produsului intern brut pe locuitor exprimat prin puterea de cumpărare, există perspectiva ca la orizontul anilor 2020 România să atingă 70% din media europeană, comparativ cu 57,1% înregistrat în anul 2015.3

Proiect impozit pe gospodarie 2017

Standard
Ministerul Muncii a publicat un material in care a inclus toate informatiile necesare aferente impozitului pe venitul global pe gospodarie. Astfel, in primul rand, este definit impozitul pe gospodarie:1.png
1 Este o declaratie de venit global ce se va completa in numele membrilor unei gospodarii.
2 Asadar nu este un impozit/taxa noua, ci un mod de calcul nou.
3 Declaratia va fi completata de un consultant fiscal la care este arondata gospodaria.
4 Modelul este aplicat in Statele Unite, Franta, Belgia etc.Gospodaria se refera la persoanele care locuiesc si care se gospodaresc impreuna, fara ca intre acestea sa existe obligatoriu o relatie de rudenie.

Cine poate reprezenta o gospodarie:

1 O familie compusa din doi soti si copiii lor.
2 O familie compusa din doi soti si copiii lor, dar si bunicii.
3 O familie compusa din soti, frati, copii si bunici care locuiesc in aceeasi casa si au un patrimoniu comun.
4 Un singur adult care traieste din venituri proprii
5 Doi parteneri, necasatoriti, care decid sa aiba un patrimoniu comun.
6 O manastire (cei care locuiesc in manastire si impart acelasi patrimoniu)
7 Etc
8 Nu e obligatoriu ca toti membrii gospodariei sa locuiasca permanent in locuinta comuna (ex. studentii care o parte din an vor locui in caminele studentesti)
9 Intr-o locuinta pot coexista doua sau mai multe gospodarii (ex. familiile unor frati care locuiesc in aceeasi locuinta si decid sa se „gospadareasca” separate, sau doi parteneri necasatoriti care decid sa se „gospodareasca” separat, sau doi soti divortati care continua sa locuiasca la aceeasi adresa etc.)

De ce este nevoie de introducerea impozitului pe gospodarie?

– In functie de nivelul veniturilor unei gospodarii, Guvernul va acorda diverse deduceri fiscale din baza de impozitare. Altfel spus, din suma supusa impozitarii se vor scadea diverse cheltuieli deductibile, pentru cresterea copiilor, abonamentele medicale din privat, cheltuieli pentru studiile copiilor, cheltuieli pentru renovarea locuintei etc.
– Pe de o parte, multe dintre cheltuieli nu pot fi calculate individual. De aceea e nevoie de un calcul pe gospodarie.
– Pe de alta parte, e nevoie ca deducerile fiscale sa se adreseze in special persoanelor cu venituri mici reale. Intr-o familie in care unul dintre soti are salariul minim pe economie, iar celalalt are un salariu de peste 10.000 lei, nu se justifica acelasi nivel de deduceri ca in cazul unei familii in care ambii soti au salariul minim pe economie.
– De asemenea, nu e echitabil ca un salariat care are salariul minim pe economie, dar si venituri suplimentare semnificative din chirii sau dividende sa primeasca aceleasi deduceri fiscale ca un salariat cu salariul minim, dar fara niciun alt venit.

Cum se vor impozita veniturile in noul model?

– Impozit 0% pentru toate veniturile lunare mai mici de 2.000 lei pentru salariati, pensionari sau cei cu activitati independente
– Impozit 10% pentru diferenta care depaseste 2.000 lei/luna, pentru salariati, pensionari sau cei cu activitati independente

Ce deduceri si alocari se vor acorda in baza IVG?

Alocari acordate familiilor cu copii (familiile vor fi incurajate sa aiba cat mai multi copii). Dar aceste alocari se vor acorda doar in cazul in care numarul total al absentelor copiilor de la scoala nu depaseste 10% din totalul orelor de curs (se stimuleaza prezenta la scoala a copiilor – scade analfabetismul etc.):
>> 1.600 lei/anual pentru fiecare copil din familiile cu venituri sub 5.000 lei/luna
>> 1.200 lei/anual pentru fiecare copil din familiile cu venituri intre 5.000 lei si 10.000 lei/luna
>> Alte cheltuieli deductibile:
>> Abonamentele medicale din sistemul privat (este incurajat sistemul privat de sanatate)
>> Taxele de scolarizare pentru copii (este incurajat sistemul privat de educatie – gradinite, scoli, licee, universitati).
>> Cheltuieli pentru renovare, reabilitare termica, constructie locuinte (incurajarea si mai ales fiscalizarea pietei constructiilor).
>> Asigurarile de bunuri sau de viata.
>> Cheltuielile cu hrana si cu imbracamintea.
>> In general, in limita unor plafoane ce vor fi definite in lege, vor exista deduceri pentru toate tipurile de cheltuieli care vor fi efectuate pe teritoriul Romaniei.
>> De exemplu, o familie cu 2 copii va beneficia in cursul unui an de deduceri si reduceri in valoare de circa 60.000 lei.

Cum se vor calcula deducerile?

Din veniturile unei gospodarii se scad contributiile sociale aferente salariilor, iar restul vor intra intr-un cos comun, care va reprezenta baza de impozitare, la care se va calcula impozitul anual. Din aceasta baza de impozitare vor fi scazute deducerile acordate, conform legii, pentru fiecare categorie de cheltuieli.

Pe suma ramasa, daca aceasta e mai mica de 2.000 lei/luna pentru un salariat (respectiv 24.000 lei/an) nu se aplica impozit.

Daca e mai mai mare, se aplica un impozit de 10% pentru diferenta care depaseste plafonul de 2.000 lei/luna (respectiv 24.000 lei/an).

In veniturile unei gospodarii, in afara de veniturile din salarii, pot intra in cosul comun si alte cheltuieli, precum: venituri din chirii, venituri din dobanzi, arende, diverse tranzactii de vanzare-cumparare etc.

Nu intra in cosul comun urmatoarele tipuri de venituri, care sunt scutite total de impozit:

-Veniturile din agricultura de subzistenta care in legislatia actuala sunt scutite de impozit (ex. terenurile agricole pana la 2 ha etc.)
-Salariile medicilor, IT-istilor si cercetarilor
-Veniturile din dividende sau cele obtinute de pe piata de capital.

Pentru a beneficia de deduceri, gospodaria va trebui sa prezinte dovada cheltuielilor (bonuri fiscale, chitante, dovezi privind tranzactii bancare, facturi etc.).

IMPORTANT: membrii gospodariei nu sunt obligati sa pastreze toate bonurile sau facturile, daca nu sunt interesati sa isi deduca diversele cheltuieli.

Cand se plateste Impozitul pe venit global pe gospodarie (IVG)?

Impozitul pe venitul global calculat pe gospodarie se va plati o singura data pe an, pe baza declaratiei fiscale depusa in luna mai a anului urmator.

Contribuabilii vor putea opta si pentru plata anticipata (de exemplu in fiecare luna, cum este in prezent).

Insa plata anuala a IVG permite ca din suma datorata sa se scada treptat deducerile pentru cheltuielile realizate de gospodarie in cursul anului.

In multe cazuri, suma deducerilor va fi mai mare decat valoarea impozitelor, caz in care gospodarie nu va mai plati nicio suma catre stat. Mai mult, familiile cu copiii aflate in aceasta situatie vor primi in plus de la stat alocarea prevazuta in functie de numarul de copii.

Ce beneficii au cetateni?

1 Vor obtine o crestere a veniturilor si o reducere a taxelor.
2 Vor putea deduce aproape orice cheltuieli aferente persoanelor fizice, daca acestea sunt realizate pe teritoriul Romaniei.
3 Nu se vor mai confrunta cu birocratia: vor putea solicita consultantilor fiscali sa le faca toate platile catre stat si sa le depuna documentele necesare catre autoritatile fiscale.
4 Vor primi informatii de la consultantii fiscali pentru a-si proteja si plasa mai bine economiile.

Ce beneficii obtine statul si economia?

– Se va reduce semnificativ economia neagra si evaziunea, in special la TVA si la accize: oamenii vor fi interesati sa solicite bonul fiscal pentru a obtine deduceri de la stat.
– Vor creste colectarile la bugetul de stat. Se estimeaza un surplus de 2% din PIB, respectiv 16 miliarde lei.
– Sectoare private importante vor fi stimulate (sectorul privat de sanatate, sectorul privat de educatie, constructiile, asigurarile etc.)
Care sunt termenele pentru introducerea noului model?
– 1 ianuarie 2018 – Se aplica sistemul de deduceri si noile impozite descrise mai sus.
– 1 decembrie 2018 – Sunt selectati si pregatiti consultantii fiscali si se va face arondarea gospodariilor pentru fiecare dintre acestia.
– 1 mai 2019 – Se depune pentru prima oara declaratia anuala de venit global pe gospodarie (luandu-se in calcul noul mode de impozitare si deducerile care intra in vigoare de la 1 ianuarie 2018)

Cine sunt consultantii fiscali si care e rolul lor?

-> Consultantul fiscal va fi o persoana de specialitate care va gestiona toate problemele fiscale ale unei gospodarii.
-> Va fi un fel de „Medic fiscal de familie” (la fel cum medicul de familie se ocupa de problemele de sanatate, consultantul fiscal se va ocupa de problemele fiscale).
-> Principalele sale atributii vor fi:
-> Completarea declaratiei anuale de venit pe gospodarie, in numele membrilor gospodariei.
-> Depunerea declaratiei anual de venit global.
-> Efectuarea platilor tuturor obligatiilor fiscale ale membrilor familiei catre administratiile si institutiile publice centrale sau locale. Vor inlocui definitiv ghiseele pentru persoanele fizice.
-> Va face recomandari privind gestionarea economiilor sau plasamentul acestora in diverse forme de investitii (conturi de economii bancare, plasamente pe bursa etc.)

Cate gospodarii gestioneaza?

Un consultant fiscal va gestiona circa 200 de gospodarii in urban si circa 250-300 in mediul rural.

Cine ii va plati pe consultantii fiscali?

Plata lor va fi asigurata de catre Guvern, dupa modelul medicilor de familie. Consultatii vor avea trei surse de venit (care ii pot asigura o suma totala de pana la aproximativ 10.000 lei/luna):
1) Un venit per capita, corespunzator numarului de persoane din gospodariile pe care le gestioneaza;
2) Un venit din comisioanele incasate pentru platile facute in numele gospodariilor catre institutiile publice de stat. Acest comision va fi cuprins intre 2% si 5% din valoarea platii si va cadea in sarcina institutiei publice catre care se face plata.
3) Un venit din comisioanele platite in numele gospodariilor catre diversi operatori privati (ex. furnizorii de utilitati) care vor dori sa isi colecteze veniturile prin intermediul consultantilor fiscali. Aceste comisioane vor fi in sarcina operatorului privat.

Cand se va face arondarea gospodariilor la consultantii fiscali?

Pana cel tarziu la data de 1 decembrie 2018.

Cum se va face arondarea?

La sediile si pe site-urile primariei din localitate va fi afisata lista consultantilor fiscali din localitate. Pana la data de 1 decembrie 2018, fiecare familie va putea sa isi aleaga unul dintre consultantii fiscali arondat la localitatea de domiciliu. Dupa aceasta data, arondarea se va face aleatoriu prin calculator.
O familie are libertatea de a opta intre mai multi consultanti fiscali, insa doar din lista din localitatii de domiciliu. Nu poate opta pentru consultanti din alta localitate.

Cine va pregati consultantii fiscali?

Aceasta sarcina va reveni Guvernului care va asigura selectia si pregatirea etapizata a consultantilor fiscali. Acestia trebuie sa aiba studii de specialitate in domeniu. Cei mai multi vor proveni din sectorul de stat si din randul absolventilor care vor fi atestati pentru aceasta profesie.

Ce costuri suplimentare va suporta statul pentru plata consultantilor fiscali?

Nu vor exista costuri suplimentare, pentru ca se va reduce personalul de la ghiseele institutiilor publice.

Cum va lucra consultantul fiscal?

Va lucra dupa acelasi model ca si medicul de familie. Va avea un cabinet propriu si un program zilnic fix, in cadrul caruia va acorda consultatii pentru gospodariile pe care le are in gestiune. in cadrul acestui program poate primi bonurile fiscale, poate face plati, poate completa declaratiile fiscale etc.

Ce obtine statul in viitor, dupa aplicare?

– Vor fi adusi mai multi romani in clasa de mijloc (scad impozitele pentru cei cu salarii mai mici)
– Se elimina ghiseele! Se elimina birocratia pentru cetateni! (toate platile fiscale si depunerile de declaratii fiscale vor fi facute de consultantii fiscali).
– Vor fi stimulate serviciile din sectorul privat – un sprijin major pentru antreprenorii care vor oferi servicii de educatie, sanatate, asigurari de viata sau de bunuri, constructii etc.
– Vor fi fiscalizate mai multe servicii din sectorul privat. Gospodariile vor fi interesate sa lucreze cu cei care elibereaza facturi sau bonuri fiscale. Vor creste veniturile la bugetul de stat.
– Statul va obtine venituri consistente din eliminarea economiei negre. Cu acesti bani vor putea fi sustinute in continuare cresterile de salarii, reducerile de taxe si crearea de locuri de munca.

Sursa: Ministrul Muncii si Justitiei Sociale

Cum poți să combați abuzurile angajatorilor in situatia intoarcerii din CCC

Standard
Numeroși angajați se plâng că la întoarcerea din concediul de creștere a copilului (CCC) sunt concediați de către angajator. Cel mai adesea, motivul invocat este desființarea postului, însă angajatorul uită care sunt de fapt prevederile legale. Pe de o parte, există o interdicție de a concedia salariatul întors din CCC în primele șase luni de la întoarcere, iar pe de altă parte, concedierea pentru desființarea postului se face în condiții specifice. Dacă nu e dat afară, salariatul se trezește încadrat pe cu totul alt post decât cel pe care-l ocupa înainte de a intra în CCC. Iar uneori, odată cu reîncadrarea vine și diminuarea salariului. 5

Angajatorii nu pot concedia salariații care se află în CCC și, mai mult decât atât, nu-i pot da afară nici în primele șase luni după ce aceștia se întorc la muncă definitiv, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului.

În pofida acestor interdicții clare, angajatorii dispun concedieri ilegale și fac abuzuri care îi dezavantajează masiv pe cei care se întorc din concediul de creștere. De pildă, unii angajați întorși din CCC se plâng  și de faptul că sunt încadrați pe alte posturi, eventual cu salarii mai mici, ori de faptul că sunt discriminați la acordarea unor beneficii pe care ceilalți angajați le primesc.

Practica a arătat, într-adevăr, că sunt numeroase situațiile în care salariații care se întorc din concediul de creștere a copilului sunt supuși abuzurilor angajatorilor. De cele mai multe ori însă, abuzurile despre care vorbim se datorează și lipsei de reacție sau de informare a salariaților. O atare situație sporește entuziasmul negativ în această direcție al angajatorilor interesați mai degrabă de aranjarea propriilor necesități financiare și de personal decât de cele ce privesc drepturile și bunăstarea propriilor angajați.

Interdicția de a concedia salariații aflați în concediul de creștere se aplică, potrivit OUG nr. 111/2010, pentru șase luni după întoarcerea definitivă la muncă. Așadar, nu pot fi concediați nici după ce contractul de muncă și-a reluat mersul, atâta timp cât e vorba de perioada de șase luni după întoarcerea din CCC.

Desființarea postului, legală în ce situații?

Unii dintre angajatori își pun salariații proaspăt întorși la muncă în fața următoarei probleme: postul a fost desființat, prin urmare contractul de muncă trebuie desfăcut. Pentru a motiva desființarea postului, angajatorii se agață de motive precum necesitatea de a tăia anumite cheltuieli cu salariile, reorganizarea firmei (dar nu în cadrul unei proceduri de insolvență) etc.

Trebuie precizat că interdicția de încetare a raporturilor de muncă vizează toate situațiile în care concedierea poate fi dispusă pentru motive ce nu țin de persoana angajatului, excepție făcând cazul în care concedierea se face pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului. Chiar și desființarea postului se circumscrie acestei interdicții.

Concedierea poate fi făcută fie pentru motive ce țin de persoana salariatului, fie pentru motive care nu au legătură cu acesta, conform Codului muncii. „Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.”, potrivit Codului.

Așadar, desființarea postului atrage concedierea, dar trebuie ca ea să aibă o cauză reală și serioasă. În plus, desființarea acelui post trebuie să se facă în mod efectiv, pentru că, în situația în care angajatorul doar pretinde că desființează acel post, dar de fapt nu o face, vorbim de o concediere ilegală. De cele mai multe ori, numai instanța poate să se pronunțe cu privire la legalitatea unei astfel de concedieri.

Abuzurile angajatorului în acest caz pot fi înlăturate pe calea unei acțiuni în instanță, un astfel de demers fiind de cele mai multe ori unul de succes pentru angajatul ale cărui drepturi nu au fost respectate. Angajatorul riscă în aceste situații amenzi cuprinse între 5.000 și 10.000 de lei, conform OUG nr. 111/2010.

Dacă angajatorul se află în reorganizare judiciară sau a intrat în faliment, atunci situația este cu totul alta. Când angajatorul a ajuns în insolvență și se impune (în mod cu totul obiectiv) ca unii sau chiar toți angajații să fie dați afară, atunci interdicția de a da afară salariatul întors din CCC nu mai poate funcționa. Concedierea într-o atare situație este, deci, cât se poate de legală.

Și salariatul cu stimulent de inserție e protejat de concediere

Cei care se întorc mai devreme la muncă din concediul de creștere au dreptul de a nu fi dați afară în perioada în care beneficiază de banii pentru stimulentul de inserție, potrivit OUG nr. 111/2010.

Stimulentul de inserție se plătește până când copilul ajunge la vârsta de doi ani (respectiv trei ani, în cazul copilului cu handicap). Însă în cazul persoanelor care obțin venituri cu minimum 60 de zile înainte de împlinirea de către copil a vârstei de doi ani (respectiv trei ani), acordarea stimulentului se prelungește până când copilul împlinește trei ani (respectiv patru ani, în cazul copilului cu handicap).

Dacă salariatul se întoarce la muncă după un an și două luni de la nașterea copilului, ceea ce înseamnă practic că el își scurtează concediul de creștere, atunci el nu poate fi concediat pentru următoarele zece luni, întrucât abia atunci copilul său va ajunge la vârsta de doi ani.

Nu există diferențe între cel care se întoarce din CCC la finalul întregii perioade și cel care se întoarce mai devreme, beneficiind de stimulentul de inserție. Dimpotrivă, am vorbi de mai puține „tentații” pentru angajator de a lua măsuri abuzive față de acel salariat, întrucât a lipsit mai puțin de la birou. Și în acest caz salariatul are deschisă calea unei acțiuni în justiție împotriva angajatorului care l-a concediat.
Angajatul trebuie pus pe același post ocupat anterior

Angajatorul e obligat să-l încadreze pe salariatul care se întoarce din CCC pe același post de pe care acesta a plecat inainte de a intra în concediu. Explicația se regăsește în faptul că, pe perioada concediului de creștere, contractul de muncă este suspendat. Or, atunci când se revine din CCC, raportul de muncă se reia și trebuie să continue în condițiile în care funcționa și înainte.

Prin urmare, încadrarea salariatului, după concediul pentru creșterea copilului, pe o altă poziție decât cea deținută anterior acestei perioade este ilegală și îndreptățește angajatul la promovarea unei acțiuni în instanță prin care angajatorul este obligat la reintegrare pe poziția deținută anterior, cu plata eventualelor diferențe salariale și chiar a unor daune.

Nici scăderea salariului nu este, așadar, o soluție conformă cu legea. De asemenea, dacă salariatul ar fi fost plătit anterior intrării în CCC cu salariul minim pe economie, iar valoarea acestuia a crescut între timp, atunci salariul celui întors din CCC trebuie să crească în consecință.

Totodată, dacă salariile tuturor celor din firmă ar fi crescut între timp cu un anumit procent, iar salariatul întors din CCC nu ar avea parte de același tratament, atunci acest comportament ar putea fi apreciat ca discriminatoriu, în baza Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați.

Cum combatem eventualele discriminări?

In anumite situații, tocmai pentru a nu se face vinovat de ilegalități și abuzuri ca cele pe care le-am prezentat mai sus, angajatorul poate să-l forțeze indirect pe salariat să renunțe la contractul de muncă de unul singur, adică să-și dea demisia.

Salariatele care se întorc din CCC și sunt discriminate pe acest fond au nu numai dreptul de a cere ca abuzurile să înceteze, dar pot cere și despăgubiri. În primul rând, salariata în cauză trebuie să facă o petiție scrisă adresată Inspecției Muncii. De asemenea, se poate formula o plângere (însoțită de dovezi) chiar și la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Aceste autorități au posibilitatea de a aplica amenzi angajatorului, în baza unor dispoziții legale.

Cât despre obținerea despăgubirilor însă, singura cale este deschiderea unui proces în instanță împotriva angajatorului respectiv.1