Curs in repaus saptamanal…(1)

   Comunicarea în cadrul grupului

Comunicare reprezintă  înştiinţare, ştire, veste, raport, relaţie, legatură. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explivativ pentru comunicare. Deşi pare simplu înţelesul comunicarii este mult mai complex şi plin de substrat. Comunicarea are o mulţime de înţelesuri, o mulţime de scopuri şi cam tot atîtea metode de exprimare şi manifestare. Nu există o definiţie concretă a comunicării însă se poate spune cel puţin că, comunicarea înseamnă transmiterea intenţionată a datelor, a informaţiei.

Ce se înţelege prin comunicare:

• o provocare constantă pentru psihologia socială;
• o activitate;
• satisfacerea nevoile personale;
• legătura între oameni, etc.

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat  o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa deţina in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aibă in comun scopuri, convingeri aspiraţii, cunostinţe – o intelegere comuna –  „acelaşi spirit” cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispoziţii emoţionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la aşteptări şi cerinţe.

Comunicarea se realizează pe trei niveluri:

1. Logic
2. Paraverbal
3. Nonverbal

Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire…) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea etc.).

Daca intre aceste niveluri nu sunt contradicţii, comunicarea poate fi eficace.

Daca insa intre niveluri exista contradicţii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.

Tipuri de comunicare:

• Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea în şi catre sine.
• Comunicarea interpersonala. Este comunicarea între oameni.
• Comunicarea de grup. Este comunicarea între membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alţi oamenii.
• Comunicarea de masa. Este comunicarea primită de sau folosita de un numar mare de oameni.

Scopul comunicării:

• sa atenţionam pe alţii.
• sa informam pe alţii.
• sa explicam ceva.
• sa distram.
• sa descriem.
• sa convingem, etc.

Pentru a descrie numeroasele înţelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim zilnic, folosim urmatorii trei termeni:

1. Forma comunicarii

Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul.

Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, încât au sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, când semnele sunt facute pe foaia de hârtie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei), atunci noi cream cuvinte si „forma” scrierii.

1. Mediul comunicarii

Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme.

Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu care foloseste forme ale comunicarii precum sunt cuvintele, imaginile si desenele.

1. Media

Sunt acele mijloace de comunicare în masa care s-au constituit într-un grup propriu.

Exemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele si revistele. Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un numar de forme de comunicare. Spre exemplu, televiziunea ofera cuvinte, imagini si muzica. Adesea termenul mass-media identifica acele mijloace ale comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte între cel care comunica si cel care recepteaza.

Limbajul este codul cu care este transmisă informatia, reprezintă unealta comunicării.

În prima categorie intră limbajul. Limbajul reprezintă codul comunicării,este liantul între cel ce transmite informaţia ,eminţător, şi cel ce primeşte informaţia, receptor. Limbajul determina forma comunicarii. El este de trei feluri:

Limbaj scris.

Limbaj verbal.

Limbaj nonverbal.

Judecata, sinele si societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interactiune personala si interpersonala. Interactiunea simbolica subliniaza importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui si judecatii.

Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane şi o distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva.

Comunicarea are o foarte mare influenţă asupra personalitaţii deoarece in ziua de azi individul se defineste in functie de ceilalţi iar comportamentul reprezinta o constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Interaţiune atrage concomitent comunicare.

Sinele se construieste in interactiune cu ceilalti. In felul acesta, definirea unei situatii nu este niciodata strict individuala, desi apare astfel; in acelasi timp, nici individul nu este doar o oglinda a celorlalti, ci introduce note personale in orice evaluare si raspuns. Cu cat se comunica mai mult cu atat cresc sansele de a se crea personalitati puternice. Comunicarea este cheia individului spre societate şi integrarea în aceasta.

Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta faţa de grup, echipa, societate, etc.

Daca luam în discutie termenul de grup observam caci, chiar societatea din care facem parte este un grup. Grupul înseamna reguli, reputaţie, ţel, munca în echipă, etc . Sensuri determinate de interanctiune deci de comunicare. Atata timp cat exista o buna comunicare există şi un randament maxim, însă dacă aceasta lipseşte se poate ajunge la disensiuni sau, chiar mai rău.

Functionarea unui grup mai mare se bazeaza pe reteaua care conecteaza diferite parti ale sale si-i asigura coerenta. Nuanta pe care o introduce Blumer ar putea chiar surprinde: „O retea sau o institutie nu functioneaza in mod automat datorita unei dinamici interioare sau unui sistem de cerinte: ea functioneaza pentru ca persoanele aflate in diferite puncte  fac ceva, iar ceea ce fac este rezultatul modului cum definesc situatia in care sunt chemate sa actioneze”

Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne nastem. Noi învatam sa comunicam. De aceea trebuie sa studiem ce învatam ca sa putem folosi cunostintele noastre mai eficient. Orice comunicare implica creatie si schimb de întelesuri. Aceste întelesuri sunt reprezentate prin „semne” si „coduri”. Se pare ca oamenii au o adevarata nevoie sa „citeasca” întelesul tuturor actiunilor umane. Observarea si întelegerea acestui proces poate sa ne faca sa fim mai constienti referitor la ce se întâmpla când comunicam.

Este o alta lectura a comunicarii si semnificatiei sale legata de data

aceasta de procese sociale de adancime, cum ar fi conservarea identitatii si coeziunii, exercitarea functiei vitale de integrare sociala, de mentinere si consolidare a unui humus psihologic comun. In nici una dintre ipostazele sale majore, societatea (comunitatea umana) nu poate exista fara comuni-care: nici in cea de dobandire a unei experiente comune (care presupune dialog), nici in cea de transmitere a zestrei culturale, nici in construirea acor-dului asupra unor probleme si dezlegari. comunicarea semnifica mult mai mult decat schimbul si raspandirea de informatii; comunicarea creaza si mentinea societatea.

Reflectii si maxime:

          „E în zadar sa vorbesti celui care nu vrea sa te asculte.”Eminescu

„Cuvântul este sunet si culoare, e mesagerul gândului uman.”Vianu

  „Cât de puternice sunt cuvintele drepte. „Biblia

    „Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire.”Rudyard Kipling

  „Pana de scris este mai puternica de cât sabia”Shakespeare

          „Ca sa pregatesti o buna cuvântare spontana îti trebuie mai mult de trei saptamâni.”Mark Twain

          „Scrierea la persoana a treia deseori ne permite sa ne ascundem în spatele organizatiei. „Schwartz

 

„Precizarea întelesului termenilor este cea dintâi precautie care se ia în orice discutie.”P. Negulescu

 

„O cuvântare fara scop specificat este ca o calatorie fara destinatie.”Ralph C. Emedley

Noul angajat

Fiecare nou angajat intra pe poarta firmei insotit de o suita de intrebari legate de lucruri dintre cele mai banale, cum ar fi: tinuta la locul de munca, instrumentele pe care le are la dispozitie , pauza de masa, data la care se da salariul, daca se pune pret pe punctualitate, daca munca peste program este o exceptie sau o regula.

Noul angajat trebuie sa se familiarizeze cât mai rapid cu regulile casei, cu normele si valorile acceptate, pentru a putea lua un start corect si a arata de ce este in stare. Iar pentru asta are nevoie de intelegere si interes din partea angajatorului.

Apoi, cu timpul, o alta serie de intrebari isi vor astepta raspunsul: Cum este apreciata munca mea? De ce lucram asa si nu altfel? Cum pot face sugestii fara sa supar? Cum pot obtine ajutor sau asistenta intr-o problema? Chiar daca nu le rosteste niciodata, noul angajat asteapta sa lamuriti impreuna aceste probleme de care depinde initierea lui completa.

Foarte important este ca responsabilitatile si recompensele legate de prestatia angajatului sa fie stabilite clar, inca de la inceput. Asteptarile de ambele parti fiind limpezi se evita sentimentele de frustrare ulterioare.

Din acest motiv fisa postului nu este o simpla formalitate, ci un element foarte util in relatiile de munca, mai ales daca aveti grija sa cuprinda indatoririle angajatului cu lux de amanunte. Trebuie sa-i comunicati cum va fi supravegheata, masurata si recompensata munca sa, ce posibilitati de promovare i se ofera si ce se asteapta concret de la el. Nu uitati sa va interesati de asteptarile lui, pentru a-i putea explica de la inceput ce-i puteti oferi si ce nu.

Procesul de integrare necesita implicarea tuturor. Sefii, colegii de munca, fara discriminare, trebuie sa joace rolul de gazde si de ghizi, simultan. Totusi, procesul de integrare depinde in cea mai mare masura de angajatul insusi. Stabiliti cu el o relatie de interactivitate, pentru ca nici un om nu este un receptor pasiv de informatii, ci are opinii, pareri si sentimente pe care nu trebuie sa-i fie frica sa si le exprime.

Chiar in timpul procesului de integrare, daca relatiile la locul de munca evolueaza multumitor, noul angajat poate fi implicat la randul sau in eforturile de acomodare a urmatorului rand de angajati. Acest lucru ii sporeste increderea in sine si il include automat printre “veteranii” firmei.

Trebuie avut in vedere ca un contract de munca nu este un angajament pe viata. Depinde insa de abilitatea angajatorului, odata ce a gasit omul potrivit, acest contract sa dureze cat mai mult. Daca sunt primiti bine, noii angajati se adapteaza foarte repede, au numai vorbe de lauda despre firma in care isi desfasoara activitatea.

Timpul, banii si resursele umane dedicate integrarii noilor angajati pot fi considerate o investitie pe termen lung si nu trebuie sa uitat ca o echipa bine pregatita si devotata asigura stabilitatea firmei si succesul ei pe piata.

 

 

Vorbesti in public?

 

Fie ca este vorba despre o sedinta cu parintii, de o cuvantare rostita la o petrecere aniversara ori despre un discurs sustinut de la o tribuna, a vorbi in public pare, pentru multi dintre noi, dificil.

Specialistii spun, insa ca, indiferent de motivul pentru care le avem, emotiile sunt bune. „Daca nu le ai nu te apuca sa tii un discurs. Marii vorbitori au succes tocmai pentru ca utilizeaza emotiile in mod masiv si le canalizeaza catre public”, spune Andy Szekely, trainer specialist in persuasiune si tehnici de influentare.

Oratoria nu se deprinde spontan

Chiar daca toti romanii se pricep sa discute politica ori sa comenteze,pentru a tine un discurs coerent este nevoie de pregatire.
„Multi oameni cred ca arta de a vorbi in public se deprinde spontan. Gresit! Pentru a fi un bun orator ai nevoie de pregatire. Din pacate, in Romania, astfel de cursuri sunt inexistente la nivel de liceu sau scoala generala”, spune conf. dr. Mariana Nicolae, directorul programului de master in comunicare de afaceri in limba engleza, din cadrul ASE.

Repetitia in fata oglinzii, mama invataturii

Sergiu Bogdan Stefan, student in anul I la Universitatea de Vest „Vasile Goldis” din Arad, a castigat asta-primavara premiul special la concursul de discurs public, faza internationala, de la Londra. El le recomanda celor timizi sa faca repetitii singuri, acasa, in fata oglinzii. „Eu asa am procedat”, spune studentul. Sergiu considera ca nu exista secrete in a stapani arta oratoriei: „Trebuie sa te poti exprima liber, fara ajutorul vreunei hartii scrise, si sa comunici cu publicul”.

O alta solutie pentru a te elibera de emotii, considera conf. dr. Nicolae, este aceea de a te pune singur, cat mai des, in situatia de a vorbi in public.

Sport inainte de speech

Specialistii mai spun ca foarte mult conteaza si starea in care te afli inainte de a incepe sa vorbesti. „O stare de energie redusa te pregateste pentru o reactie de plictiseala din partea publicului”, explica Andy Szekely. El recomanda 20 de genuflexiuni, alergare pe loc sau orice alt exercitiu fizic inainte de discurs.

Cele mai mari emotii sunt la pasirea pe scena. Un zambet si o respiratie adanca fac minuni, mai ales ca prima impresie este, uneori, cruciala. „Cele mai importante parti dintr-un discurs sunt cele de inceput si de final. Un accent deosebit trebuie pus pe primele patru minute”, precizeaza Szekely.

Uita-te in ochii persoanelor din public

Specialista Shelle Rose Charvet, din Canada, a venit venit saptamana trecuta la Bucuresti, unde a sustinut un seminar cu tema „Cum sa te prezinti in stil profesionist in fata oricarui tip de public”.

Ea a punctat cateva elemente esentiale pentru reusita unui discurs: „Nu te poti uita in ochii tuturor celor care te asculta, dar este bine sa-ti stabilesti cateva persoane, din unghiuri diferite, catre care sa-ti atintesti privirea. Nu trebuie sa gesticulezi prea mult, dar nici sa lasi mainile sa cada pe langa corp”.

Inspiraţie !

SUPORT VIDEO Andy Szekely